Participarea României la Expoziția Universală de la Paris din 1867 (deja... de acum 155 ani) este cunoscută și documentată (a se vedea lucrările dl. Laurențiu Vlad). Nu știu cât au circulat imaginile de la standul României, care se află în albumul realizat special pentru această ocazie de Pierre Petit (sursa: Arhivele Naționale ale Franței).
%20et%20voitures%20et%20attelages.jpg)
%20sur%20des%20mannequins%201.jpg)
%20sur%20des%20mannequins%202.jpg)
Citesc din nou despre proiectul Primăriei de a ridica un nou sediu administrativ în centrul orașului, clădirea actuală a Palatului Roznovanu urmând să rămână doar pentru protocol. Trec peste faptul că serviciilor Primăriei le-ar sta mult mai bine undeva în afara centrului și ma refer la una dintre propunerile noi (de propunerea aberantă precedentă am scris aici), făcute acum. Se avansează ideea unei clădiri ”inspirată din arhitectura unei forme de locuire mai veche – civilizaţia Cucuteni, respectiv «casele fără colţuri»”! Nu prea înțeleg de ce trebuie să avem în mijlocul unui oraș cu o istorie care nu are absolut nici o legătură cu cultura Cucuteni o clădire inspirată din aceasta din urmă? Cucuteni a fost o civilizație agricolă, una de un extraordinar nivel și rafinament, dar fără tradiție urbană. În plus, în jur sunt construcții ridicate în secolele XIX și XX, unele de arhitectură neoclasică, cum credeți că ar arăta o astfel de clădire între ele? Nepotrivirea este atât de evidentă, încât sper că aceia care vor decide vor alege răul cel mai mic, adică a doua variantă, care presupune două clădiri, una dintre ele în curtea de azi a Primăriei. Din punctul meu de vedere, Primăria ar trebui să se mulțumească cu o singură clădire, în curte, spațiul parcării din spate fiind foarte potrivit pentru un squar, sub care să se amenajeze o parcare publică. Nu avem nevoie de îndesirea spațiului construit în centru, care este deja destul de aglomerat, dimpotrivă, ar trebui să îl aerisim, să îl facem prietenos. Nu trebuie să atragem oameni la serviciile Primăriei (a se citi a atrage trafic), ci să le ducem pe acestea spre margine. Așa-zisa ”piramidă a lui Dubeț” de pe Șoseaua Națională demonstrează foarte bine cum serviciile pot funcționa excelent și departe de sediul central al Primăriei. Închei cu speranța că nu se va alege proiectul nepotrivit al clădirii ”fără colțuri”, care se potrivește ”ca nuca în perete” în spațiul propus.
Aveam de mai multă vreme în minte proiectul cartării datei construirii blocurilor din Iași. Știm bine că majoritatea datează din perioada comunistă, după al doilea război mondial, cu un avânt deosebit după 1960. Nu omitem totuși existența primelor ansambluri de locuințe colective ridicate înainte de război, iar aici se remarcă pavilioanele CFR amenajate în zonele Cantemir, Copou și Râpa Galbenă. Sursele principale folosite sunt două, ambele publice: Listele cu data construirii blocurilor de locuințe de la Camera Notarilor Publici, respectiv Nomenclatorul arterelor municipiului Iași, util pentru a face corespondența între numele străzilor actuale cu cele din anii regimului comunist, când s-au promovat în multe cazuri alte denumiri. Primul document nu este complet, lipsesc unele blocuri sau altele sunt dublate. Chiar și așa, lista este una foarte utilă, pentru că ne permite așezarea pe hartă a datei punerii în folosință a cca 90% din blocurile din oraș.
Momentan am lucrat în special blocurile sau ansamblurile vechi, din anii 50-60. Ne aflam într-o perioadă dificilă pentru România, care își revenea greu după război, cu trupe de ocupație în țară, cu plata despăgubirilor de război, cu un regim centralizat și care lupta pentru a elimina orice opoziție. Iașii fuseseră afectați serios de conflict, bombardamentele avariaseră părți din oraș (cca 1870 clădiri distruse și avariate), reconstrucția fiind dificilă. În multe cazuri nu s-a făcut de fapt nici o reconstrucție, precum în Piața Unirii, unde s-au demolat clădirile ruinate și s-a amenajat temporar un parc. Cartarea blocurilor vechi mi-a permis să constat că, chiar și în aceste condiții grele, s-au ridicat destul de multe construcții noi. Anul 1950 pare a reprezenta debutul noilor blocuri, modeste din punct de vedere calitativ, cu unul sau două etaje, pe B-dul Socola, pe str. Elena Doamna, tot atunci fiind inaugurat primul cartier muncitoresc, cel de pe actuala stradă Văscăuțeanu. După o pauză, se vor inaugura primele blocuri din Păcurari, așa-zisele ”blocuri rusești” (1956-1959), urmate repede de cele din spatele Parcului Copou (Macazului, 1957), de pe str. Toma Cozma (1958), str. Arcu (1958), str. Titu Maiorescu-V. Babeș (1959), B-dul Carol (1959), str. V. Alecsandri (1959), Cuza Vodă (1959-1960) dar și în alte câteva locuri din oraș.
Dar cel mai mare proiect din această perioadă este cel de reconfigurare a Pieței Unirii, care urma să devină noul centru civic al orașului. La finele anilor 50, regimul Dej a bătut în cuie un amplu program de dezvoltare edilitară, care la Iași a presupus ridicarea acestui centru civic, în paralel cu demararea unor proiecte ample în cartierele municipiului, prima vizată fiind zona de vale, spre Bahlui. Pe rând, toate clădirile din Piața Unirii, multe cu valoare istorică și simbolică (de la Hanul Bacalu la cinema Sidoli, alături de Academia Mihăileană, care a căzut victimă gratuită a acestui program), au fost demolate, pentru a face loc unor blocuri cu 5 și 8 etaje. Doar Hotelul Traian și Palatul Braunstein au fost păstrate, de la Piața Unirii spre blocul Cooperației realizându-se deja străpungerea Bulevardului Ștefan cel Mare. Dej însuși a venit să viziteze șantierul și să dea directive în 1961, moment de la care s-au păstrat câteva fotografii. Pe noul paviment al Pieței Unirii s-a pus un mozaic, menit să arate atât realizările noului regim, cât și să ilustreze trecutul îndepărtat al Moldovei (legenda lui Dragoș cu bourul), cu care comuniștii își propuneau să facă o legătură.
În același moment, s-a început în valea Bahluiului sistematizarea fostelor mahalale lipovenești și a Broștenilor, zonă care nu a fost întâmplător vizată. Marea inundație din 1932 distrusese foarte multe case, iar fondul nou construit între timp era unul precar. În plus, nevoia de locuințe era mare, astfel că, din 1960, aici s-au inaugurat treptat blocurile din cartierele Socola, Țuțora, Primăverii, Splai Bahlui, Podu Roș și Cantemir (prezentate cronologic după anii primelor blocuri). Majoritatea blocurilor erau cu 4 etaje, tot aici construindu-se și primele blocuri cu 10 etaje din Iași, inaugurate din 1962 pe Splai Bahlui stâng. Se estimează că între 1959 și 1963 s-au construit peste 6300 de apartamente.
Tot în 1960 au început să fie inaugurate blocurile din ansamblul Tudor Vladimirescu, iar din 1965, efortul s-a mutat pe dealul Tătărașilor. Aici supraviețuise un cartier cu accente mai degrabă rurale, astfel că pe rând au fost deschise noi șantiere în zonele adiacente străzilor Ciurchi, Vasile Lupu, Ion Creangă și Stejar. Centrul orașului a fost ferit de alte inițiative în anii 60, cutremurul din 1977 oferind mai târziu ocazia unor demolări masive pe actualele Bulevarde Independenței, A. Panu, străzile Palat și C. Negri.
Tot acest fond locativ are deja 60-70 de ani vechime. Cu bune și rele, aici și-au dus viața zeci de mii de familii, aceste construcții marcând orașul, atât arhitectural, cât și la nivelul mentalităților. Soluțiile tehnice alese la acea vreme, după un normativ nepotrivit cu tipul de
cutremure din Vrancea, și graba îndeplinirii ”sarcinilor trasate de
partid” au făcut ca multe din aceste blocuri să prezinte astăzi avarii
destul de serioase, fiind necesară consolidarea lor de urgență . Acest proces este întârziat nepermis de mult de autorități, astfel că prevăd acumularea unor probleme sociale, date de locuirea în condiții din ce în ce mai nepotrivite secolului 21. Nu intru în detalii, sunt chestiuni ce țin nu doar de rezistența la seisme, ci și de rețelele de utilități (electrice, sanitare) depășite sau de suprafețele interioare mici. Așa cum în anii 50-60 s-a dorit asigurarea unor locuințe pentru numeroasele familii venite din mediul rural pentru a lucra în industriile comuniste, la fel acum ar fi necesară o renovare urbană, una care să răspundă adecvat problemei vechimii acestor construcții - a căror durată de viață poate fi cel mult prelungită cu câteva decenii -, dar și reconfigurării cartierelor. Însă cum autoritățile noastre s-au cam predat așa-zișilor ”dezvoltatori” imobiliari, care nu fac decât să îndesească îngrămăditele cartiere-dormitor de origine comunistă, nu putem decât să constatăm mersul în direcția opusă, în contratimp cu tendințele mondiale în materie de urbanism.
Un interesant studiu despre subiectul sistematizării urbane din Iașii anilor 60 găsiți la Liliana Iuga, în revista ”Historia Urbana”, 24 (2016).
Surse foto: Facebook - Grupul Iași (fotografii vechi); Fototeca Agerpres; Turist în Orașul Iași (Iassy/Jassy).
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.png)
.jpg)
Nou și vechi pe str. Ion Creangă
Mai la vale, plimbarea pe malul lacului nu mai prezintă nici o plăcere, din simplul motiv că zona a fost acaparată de ”grătaragii” (nu știu dacă acest cuvânt a pătruns în DEX), cu fumul, muzica și gălăgia aferentă. În mod normal, accesul la lac ar fi trebuit permis de jur-împrejur, însă malul opus a fost capturat la propriu de diverși proprietari, în condițiile cețoase de după 1989. Eu unul mă îndoiesc că legea a permis ocuparea malului, în condițiile în care acesta aparține de Apele Române. La fel cum se întâmplă acum la București, și acel mal ar trebui deschis publicului, dar nu am încredere că se va face ceva.
Nu mă mai refer la celebrul telescaun, uitat și el. Cum un traseu de 300 de metri s-a dovedit o curată pierdere și o investiție inutilă, mă gândesc dacă oare nu ar putea fi totuși valorificat, prin prelungirea circuitului până undeva pe malul lacului, poate chiar spre insulă. L-ar face mai atractiv!
Până atunci, în condițiile în care Iașul are nevoie urgentă de parcuri și locuri de promenadă, fac un apel la autorități să continue amenajarea spațiului dintre str. Moara de Vânt și șos. Ciric și să deschidă publicului aleile închise. Nu ar costa mult!
Mai jos ofer hărți și imagini, o invitație la plimbare, dar și o reînnoită rugăminte pentru îngrijirea acestui spațiu.
Harta zonei care merită o extindere a amenajării:
Alee uitată și blocată:
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
Alte imagini, care demonstrează potențialul zonei:
.jpeg)
