Friday, April 22, 2016

Salvati ruinele curtii domnesti!

Am primit, ca toti iesenii, cu mare bucurie vestea redeschiderii Palatului Culturii. Au trecut opt ani lungi, ce pareau fara sfarsit si parca in ton cu lungii ani ai constructiei palatului, dar iata ca se apropie in sfarsit clipa in care vom putea pasi din nou pe portile celei mai reprezentative constructii din Iasi, un adevarat simbol al orasului. In aceste zile se desfasoara o ampla campanie de P.R. - destul de bine gandita la nivel de conceptie si punere in aplicare -, menita parca sa mai aline din nemultumirea iesenilor in privinta lipsei investitiilor publice majore in regiune. Dar campania are si rolul de a readuce Palatul in atentia publicului, din Iasi, din Moldova si din tara, public care are astfel ocazia de a se intoarce spre cultura prin vizitarea celor patru muzee gazduite aici. Asteptam cu interes sa vizitam expozitiile temporare, dar mai ales permanente, pentru ca este nevoie de un nou mod de expunere si valorizare a pieselor din colectiile Complexului Muzeal National Moldova. Speram ca vom vedea expozitii moderne si interactive, in ton cu cele mai noi cerinte in domeniu.
Folosesc prilejul acestui text pentru a face un apel la aducere aminte. Cind s-au pus bazele complexului Palas au fost readuse in atentie ruinele curtii domnesti de linga Palat. Investitorul isi asuma amenajarea aici a unui parc si muzeu arheologic care sa puna uitatele ruine ale curtii in valoare. Acum patru ani reactionam la abandonarea acestui proiect si plasarea ruinelor in seama Primariei, banuind ca nu se va intampla nimic. Daca tot vom avea la inaugurare vizite ale primului ministru si ministrului culturii si daca tot nu suntem in stare sa facem nimic pe plan local, haideti sa facem apel la centru, daca noi nu suntem in stare. Sa aratam starea acestor ziduri si sa solicitam fonduri de la minister, pentru ca este o rusine sa avem in coasta Palatului ruine de o asemenea importanta si sa le lasam aruncate sub o prelata ce devine pe an ce trece tot mai murdara! Totusi, avem aici printre cele mai vechi ziduri din oras, marturie ale vremurilor cind Iasii se infatisau calatorilor ca o mica cetate, pentru ca asta era curtea pe vremea lui Stefan cel Mare! Nu cred ca trebuie miliarde pentru o amenajare care sa conserve aceste ziduri, sa permita accesul vizitatorilor, cu cateva placi informative etc. Un muzeu arheologic al curtii domnesti ar completa fericit atit ansamblul muzeal din Palat, cit si complexul comercial Palas, reprezentind un motiv in plus pentru publicul larg sa vina la Iasi. Reinnoiesc deci apelul pentru salvarea ruinelor curtii domnesti, cu speranta ca va fi si auzit.

Wednesday, April 13, 2016

Autogari

De ani de zile se discuta in Iasi de problema autogarii. De cind primarul Simirad a desfiintat autogara comunista, pentru a permite ridicarea unui magazin Billa, orasul practic nu mai are o autogara centrala. Locul in care s-a aflat cea veche era potrivit, deoarece autogara era aproape de gara si era deservita de mijloace de transport in comun, insa avea dezavantajul situarii intre blocuri de locuinte, unde crea un disconfort sonor locatarilor si polua zona. S-au  luat in discutie mai multe propuneri pentru un nou amplasament al unei noi autogari (in Tudor Vladimirescu - propunere nefericita), s-a vorbit de fonduri europene, nu s-a facut nimic. Iata ca la Oradea se poate! Acolo s-a mers pe un sistem pe care s-a mers neoficial si in ultimii ani la Iasi, mai precis pe un sistem de autogari, care sa deserveasca zonele de acces/iesire in/din Iasi. Daca nu suntem in stare sa facem o singura autogara in Iasi sau daca nu gasim bani pentru asa ceva, atunci solutia celor de la Oradea este buna. Astazi, cei ce folosesc mijloacele auto mari de transport (autocare, microbuze), pentru trasee locale sau regionale, stau in conditii cu totul improprii. Autogarile particulare nu sunt modernizate, cativa pasi -modesti- in aceasta directie fiind vizibili la Codreanu, nu si la Iasi-Vest, care este o rusine. Cit priveste "autogara" ce deserveste cursele spre sudul si estul judetului (zona Piata Nicolina), aceasta este in... aer liber! Daca am merge pe solutia adoptata de cei de la Oradea, cu fonduri reduse s-ar putea ridica constructii usoare, modulare, de dimensiuni medii, care sa ofere un minim confort calatorilor, in asteptarea unor vremuri mai bune, cind orasul se va putea bucura de o autogara adecvata. Conditia o reprezinta buna gospodarire si atenta gestionare a fondurilor.

Wednesday, April 6, 2016

Studiu de caz Valencia

Ocaziile stiintifice imi permit periodic sa vizitez alte tari, alte meleaguri si alte orase. Participarea la recenta conferinta de istorie sociala mi-a oferit posibilitatea sa ajung in Spania, in al treilea oras ca marime al acestei frumoase tari, Valencia. Voi folosi acest prilej pentru a face o trecere in revista a ceea ce m-a impresionat in orasul spaniol din punct de vedere al lucrarilor publice, pentru ca la acest capitol inca suntem mult in urma. Cu totii ne plingem de delasarea autoritatilor, de munca de mintuiala pe care o vedem in jur (”munca in zadar”), de irosirea banului public si de lipsa de atentie pentru detalii. Cel mai bine ilustrez cazul spaniol cu fotografii, punctind aspectele pe care de altfel le-am reclamat periodic si pe acest blog. Sunt constient ca nu vom ajunge la nivelul Valenciei prea curind. Totusi, acolo vorbim de un oras de peste 2000 de ani, intr-o tara cu traditie urbana solida, datind dinaintea romanilor, cu o economie relativ infloritoare, cu un turism avansat. Dar, ceea ce repet de vreo zece ani, nimeni si nimic nu ne impiedica sa invatam din experienta altora. Nu e nevoie sa fim neaparat originali (noi tinem neaparat, dar rezultatul este ca perseveram in prostie), aici putem imprumuta solutiile altora, nu vom fi dati in judecata! Cum ne apropiem de alegeri, poate noul edil sef care se va instala la Palatul Roznovanu va veni cu o noua abordare asupra mersului cetatii. Indiferent cine va fi, el si echipa sa merita sa faca un tur prin vecini, daca nu la Valencia, macar la Debretin sau Budapesta, avem ce invata.

In ceea ce priveste bulevardele si intersectiile, acestea sunt bine organizate, benzile sunt in mod clar trasate si o serie de stilpi impiedica oprirea soferilor indisciplinati. Traficul este bine reglementat, chiar mai aerisit decit in Iasi, asta si datorita existentei unor sosele de centura:

Peste tot impresioneaza buna organizare si respectul acordat spatiului verde. Fotografiile urmatoare sunt ilustrative:



Pe meleagurile spaniole inca se foloseste cronometrul la trecerea de pietoni, o solutie care trebuia pastrata macar in o parte din intersectiile iesene:


Aprovizionarea magazinelor din oras este strict reglementata si se face doar dimineata, intre orele 7 si 11, cu masini de tonaj mic. Nu am vazut tir-uri in oras:


Pavajele trotuarelor sunt lucrate cu simt de raspundere si materiale de calitate:


O problema dureroasa la noi, parcarea, este aici foarte clar reglementata. Totusi, pe linga faptul ca aceasta este peste tot cu plata (sau abonament), autoritatile au depus eforturi pentru a amenaja oriunde a fost posibil locuri de parcare. In prima dintre fotografiile urmatoare suntem... chiar in fata Primariei orasului! Pe strazile laterale, aproape toate cu sens unic, s-au amenajat parcari si pe o parte si pe alta a strazii. In Iasi sunt multe astfel de strazi care ar permite parcarea, de ce nu se poate? Plantam semne de oprire interzisa chiar si acolo unde nu trebuie. Doar un exemplu: strada Aurora, ce margineste la nord Parcul Copou, are astfel de semne! Unde sa opreasca ieseanul dornic sa viziteze parcul? Nu e o strada atit de aglomerata si permite parcarea temporara a vizitatorilor!


Alt punct dureros de pe agenda publica ieseana tine de modul in care se fac interventiile la retelele de utilitati (santiere deschise perpetue, amatorism, praf, mizerie...). Iata aici un exemplu de interventie in centrul Valenciei: santierul este ingradit, strada este ”taiata la milimetru”, iar mizeria era strinsa imediat si dusa la o masina care asteapta in apropiere. In trei zile nu se mai cunostea ca acolo fusese o interventie!



Igienizarea arborilor stradali se face si la Valencia. Insa nu ca la Iasi (vezi aici)! Acesti arbori pastreaza ramuri si frunze ce permit regenerarea!



Hala Colon, un alt model de regenerare, de data aceasta a unui spatiu fost comercial, transformat in centru de cartier, cu restaurante si terase, placut loc de adunare si recreere:



Iar parcari, pe ambele laturi ale strazilor, cu pastrarea arborilor stradali:


Mici stalpi metalici (rezistenti si de calitate) sunt "plantati" pe marginea strazilor pe care nu se permite parcarea! O solutie la indemina, cunoscuta si la noi, dar prost sau deloc aplicata:


 Linie de tramvai dedicata, ce permite rularea cu viteza si neincomodata de alte mijloace de transport: