Un text care pune punctul pe i, scris de colegul Mihai Chiper:
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/o-strategie-de-scoatere-a-malului-din-iasi--86530.html
Nu se mai poate! Parcă Nilul s-a scurs pe străzi şi a lăsat mâlul
pregătit pentru însămânţare. Am ajuns să vedem oameni cu cizme de
cauciuc circulând nu doar la periferii, ci şi prin centrul oraşului.
Doar aşa se mai pot proteja de zoaiele şi noroiul care acoperă totul în
fiecare an în perioada dezgheţului. Nu poţi să te atingi de ceva pentru
că totul este acoperit cu o pastă cenuşie şi alunecoasă. Jegul
pulverizat acoperă maşini, clădiri, copaci, maidanezi, tot ce se poate
atinge. O imagine de sat tipic, cu uliţe desfundate şi oameni mânjiţi pe
haine, stropiţi şi pătaţi din tălpi până în creştet. Şi an de an
situaţia parcă se înrăutăţeşte. Primăria dă periodic vina pe nişte
şantiere. Iaşul este departe de a fi un şantier, nu se ridică aici New
York-ul de la zero. Sunt cartiere unde ultima clădire ridicată are 25 de
ani şi arată la fel de jalnic.
Există şi o parte bună a situaţiei. Anotimpul rece şi umed ţine
mâlul pe pământ. Odată cu încălzirea vremii, tot acest noroi se
transformă în praf şi se ridică de pe jos. De pe străzi ajunge în
plămânii oamenilor şi în case. De ani buni, Iaşul este vara un oraş al
prafului. Garda de Mediu arată că s-au înregistrat zile cu depăşiri de
30 de ori! a maximelor admise de suspensie a particulelor în aer.
Aspectul de oraş african în sezonul cald se observă prin depunerile de
praf consistente cu tentă portocalie-cenuşie. Când se schimbă timpul,
furtunile de praf lovesc necruţător. Continuarea aici
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment