Un an de cumpănă!

Iată că au trecut 30 de ani de la revoluție și ne-am trezit în anul 2020 (sau douăzeci douăzeci!)! Mulți dintre noi credem că atât țara, cât și orașul în care trăim ar fi trebuit să arate altfel după 30 de ani, măcar undeva aproape de țările și orașele din părțile aflate mai la vest de noi, cu care am avut un destin apropiat în anii regimului comunist. Nu a fost să fie așa, pentru că alții au învățat mai repede atât lecția democrației, cât și pe cea a unei dezvoltări urbanistice armonioase. Ultimii 30 de ani au fost și pentru Iași ani de firească evoluție, cu bune și rele. Au fost și ani de stagnare, de criză a industriei și transformări economice, de trecere de la fabrica de utilaj greu la IT și pondere tot mai mare a comerțului și serviciilor. După vremuri de lipsuri, de somaj și sporire continuă a numărului pensionarilor, au venit și ani de creștere, în special în ultimul deceniu. Ieșenii au învățat cuvinte noi, precum mall, hipermarchet, multiplex, și-au schimbat treptat obiceiurile, au descoperit în masă mașina personală și au vrut să evadeze din oraș către zonele mai liniștite din apropiere. Creșterea a fost însă până acum prost gestionată de către cei care au condus orașul. Străzile sunt blocate la ore de vârf, s-a construit haotic, fără vreo regulă, iar zonele mărginașe au crescut organic, necontrolat. Patrimoniul istoric și arhitectural a avut de suferit datorită delăsării autorităților, problemelor de statut juridic sau ”ofensivei” interesate a ”dezvoltatorilor” imobiliari. Transportul public a căzut pe lista priorităților, s-a renunțat la troleibuze, ba chiar la un moment dat autobuzele au fost înlocuite cu celebrele microbuze galbene. Claie peste grămadă, pe fondul traficului, al șantierelor necontrolate și a restrângerii spațiului verde, poluarea a devenit o reală problemă pentru oraș. Au început să se facă pași timizi în direcția bună. O parte din monumente istorice au fost renovate sau sunt în curs de renovare, unora urmând să li se dea o destinație culturală. S-au deschis muzee. S-au cumpărat autobuze și s-au renovat o bună parte din liniile de tramvai. S-au asfaltat străzi, s-au pavat trotuare și s-a modernizat pista aeroportului, care a devenit cu adevărat unul internațional. Si uite asa, am ajuns in 2020. An de cumpănă!
Este clar că nu mai putem continua așa. În acest ritm, orașul se îndreaptă către un blocaj. Pe de o parte, este evident că trebuie luate măsuri hotărâte în mai multe direcții. Este necesară o limitare a traficului printr-o politică care să îmbine accesul la un transport public modern, adaptabil și predictibil, cu o reglementare mult mai strictă a parcării, gândită aparte pentru centru și cartiere. Mobilitatea urbană trebuie să urmeze tendințele manifestate în plan mondial. În orașe, mașina trece pe plan secund, iar pietonul și biciclistul urca pe lista prioritatilor. Traficul trebuie dirijat spre exterior, avem nevoie de șosea de centură cu adevărat în afara orașului, de o autostradă spre vest, de aeroport cu terminal modern, nu de centuri interne pe malul Bahluiului sau de treceri de pietoni desființate. Apoi, trebuie frânată dezvoltarea necontrolată în plan imobiliar. Ne-am bucurat că se investește, de acum încolo trebuie investit inteligent, după reguli. Iar aceste reguli presupun urgentarea adoptării unui Plan de Urbanism General. Sunt zone din oraș care așteaptă dezvoltare (precum Sf. Andrei), însă nu putem risca să transformăm aceste spații în ceea ce vedem astăzi în zona Universitatea Tehnică - str. Smârdan! Nu numai că vorbim de o urâțire a orașului, ci și de un risc real de a compromite dezvoltarea viitoare a urbei. Măsuri urgente trebuie luate pentru combaterea poluării. Pe lângă trafic, aici vorbim și de spații verzi, care trebuie extinse. În oraș nu s-a înființat nici un parc nou de câteva decenii, iar zonele rezidențiale noi sunt în suferință cronică la capitolul spațiu verde, sacrificat în favoarea parcărilor. Marile insule de căldură din preajma supermarketurilor și mallurilor trebuie combătute prin plantări de copaci, cartierele trebuie reînverzite. Toate acestea trebuie să facă orașul cât mai plăcut pentru locuitorii săi. Lipsa unor măsuri concrete în următorii doi ani, care să aibă și efecte, va avea urmări negative, pe care le vom resimți cu toții. În final, impactul se va vedea asupra dezvoltării orașului, care va fi de fapt frânată.
2020 este an de cumpănă, an de schimbare. Fac un apel public la oricine va veni la cârma orașului, la candidații pentru poziția de primar, la cei ce doresc să obțină un post de consilier, politicieni vechi sau noi, să înțeleagă aceste provocări și să vină cu răspunsurile potrivite. Orașul are oameni care se pricep și care pot da o mână de ajutor, nu trebuie decât să le fie cerut sprijinul. Interesele politicianiste sau economice mărunte trebuie lăsate deoparte, avem nevoie de viziune și voință de a pune lucrurile în micșare. Trebuie să pornim hotărât pe un drum în direcția bună!