Vechile blocuri din Iași

Aveam de mai multă vreme în minte proiectul cartării datei construirii blocurilor din Iași. Știm bine că majoritatea datează din perioada comunistă, după al doilea război mondial, cu un avânt deosebit după 1960. Nu omitem totuși existența primelor ansambluri de locuințe colective ridicate înainte de război, iar aici se remarcă pavilioanele CFR amenajate în zonele Cantemir, Copou și Râpa Galbenă. Sursele principale folosite sunt două, ambele publice: Listele cu data construirii blocurilor de locuințe de la Camera Notarilor Publici, respectiv Nomenclatorul arterelor municipiului Iași, util pentru a face corespondența între numele străzilor actuale cu cele din anii regimului comunist, când s-au promovat în multe cazuri alte denumiri. Primul document nu este complet, lipsesc unele blocuri sau altele sunt dublate. Chiar și așa, lista este una foarte utilă, pentru că ne permite așezarea pe hartă a datei punerii în folosință a cca 90% din blocurile din oraș.

Momentan am lucrat în special blocurile sau ansamblurile vechi, din anii 50-60. Ne aflam într-o perioadă dificilă pentru România, care își revenea greu după război, cu trupe de ocupație în țară, cu plata despăgubirilor de război, cu un regim centralizat și care lupta pentru a elimina orice opoziție. Iașii fuseseră afectați serios de conflict, bombardamentele avariaseră părți din oraș (cca 1870 clădiri distruse și avariate), reconstrucția fiind dificilă. În multe cazuri nu s-a făcut de fapt nici o reconstrucție, precum în Piața Unirii, unde s-au demolat clădirile ruinate și s-a amenajat temporar un parc. Cartarea blocurilor vechi mi-a permis să constat că, chiar și în aceste condiții grele, s-au ridicat destul de multe construcții noi. Anul 1950 pare a reprezenta debutul noilor blocuri, modeste din punct de vedere calitativ, cu unul sau două etaje, pe B-dul Socola, pe str. Elena Doamna, tot atunci fiind inaugurat primul cartier muncitoresc, cel de pe actuala stradă Văscăuțeanu. După o pauză, se vor inaugura primele blocuri din Păcurari, așa-zisele ”blocuri rusești” (1956-1959), urmate repede de cele din spatele Parcului Copou (Macazului, 1957), de pe str. Toma Cozma (1958), str. Arcu (1958), str. Titu Maiorescu-V. Babeș (1959), B-dul Carol (1959), str. V. Alecsandri (1959), Cuza Vodă (1959-1960) dar și în alte câteva locuri din oraș. 

Dar cel mai mare proiect din această perioadă este cel de reconfigurare a Pieței Unirii, care urma să devină noul centru civic al orașului. La finele anilor 50, regimul Dej a bătut în cuie un amplu program de dezvoltare edilitară, care la Iași a presupus ridicarea acestui centru civic, în paralel cu demararea unor proiecte ample în cartierele municipiului, prima vizată fiind zona de vale, spre Bahlui. Pe rând, toate clădirile din Piața Unirii, multe cu valoare istorică și simbolică (de la Hanul Bacalu la cinema Sidoli, alături de Academia Mihăileană, care a căzut victimă gratuită a acestui program), au fost demolate, pentru a face loc unor blocuri cu 5 și 8 etaje. Doar Hotelul Traian și Palatul Braunstein au fost păstrate, de la Piața Unirii spre blocul Cooperației realizându-se deja străpungerea Bulevardului Ștefan cel Mare. Dej însuși a venit să viziteze șantierul și să dea directive în 1961, moment de la care s-au păstrat câteva fotografii. Pe noul paviment al Pieței Unirii s-a pus un mozaic, menit să arate atât realizările noului regim, cât și să ilustreze trecutul îndepărtat al Moldovei (legenda lui Dragoș cu bourul), cu care comuniștii își propuneau să facă o legătură. 

În același moment, s-a început în valea Bahluiului sistematizarea fostelor mahalale lipovenești și a Broștenilor, zonă care nu a fost întâmplător vizată. Marea inundație din 1932 distrusese foarte multe case, iar fondul nou construit între timp era unul precar. În plus, nevoia de locuințe era mare, astfel că, din 1960, aici s-au inaugurat treptat blocurile din cartierele Socola, Țuțora, Primăverii, Splai Bahlui, Podu Roș și Cantemir (prezentate cronologic după anii primelor blocuri). Majoritatea blocurilor erau cu 4 etaje, tot aici construindu-se și primele blocuri cu 10 etaje din Iași, inaugurate din 1962 pe Splai Bahlui stâng. Se estimează că între 1959 și 1963 s-au construit peste 6300 de apartamente. 

Tot în 1960 au început să fie inaugurate blocurile din ansamblul Tudor Vladimirescu, iar din 1965, efortul s-a mutat pe dealul Tătărașilor. Aici supraviețuise un cartier cu accente mai degrabă rurale, astfel că pe rând au fost deschise noi șantiere în zonele adiacente străzilor Ciurchi, Vasile Lupu, Ion Creangă și Stejar. Centrul orașului a fost ferit de alte inițiative în anii 60, cutremurul din 1977 oferind mai târziu ocazia unor demolări masive pe actualele Bulevarde Independenței, A. Panu, străzile Palat și C. Negri.

Tot acest fond locativ are deja 60-70 de ani vechime. Cu bune și rele, aici și-au dus viața zeci de mii de familii, aceste construcții marcând orașul, atât arhitectural, cât și la nivelul mentalităților. Soluțiile tehnice alese la acea vreme, după un normativ nepotrivit cu tipul de cutremure din Vrancea, și graba îndeplinirii ”sarcinilor trasate de partid” au făcut ca multe din aceste blocuri să prezinte astăzi avarii destul de serioase, fiind necesară consolidarea lor de urgență . Acest proces este întârziat nepermis de mult de autorități, astfel că prevăd acumularea unor probleme sociale, date de locuirea în condiții din ce în ce mai nepotrivite secolului 21. Nu intru în detalii, sunt chestiuni ce țin nu doar de rezistența la seisme, ci și de rețelele de utilități (electrice, sanitare) depășite sau de suprafețele interioare mici. Așa cum în anii 50-60 s-a dorit asigurarea unor locuințe pentru numeroasele familii venite din mediul rural pentru a lucra în industriile comuniste, la fel acum ar fi necesară o renovare urbană, una care să răspundă adecvat problemei vechimii acestor construcții - a căror durată de viață poate fi cel mult prelungită cu câteva decenii -, dar și reconfigurării cartierelor. Însă cum autoritățile noastre s-au cam predat așa-zișilor ”dezvoltatori” imobiliari, care nu fac decât să îndesească îngrămăditele cartiere-dormitor de origine comunistă, nu putem decât să constatăm mersul în direcția opusă, în contratimp cu tendințele mondiale în materie de urbanism.

 

Un interesant studiu despre subiectul sistematizării urbane din Iașii anilor 60 găsiți la Liliana Iuga, în revista ”Historia Urbana”, 24 (2016).

Surse foto: Facebook - Grupul Iași (fotografii vechi); Fototeca Agerpres; Turist în Orașul Iași (Iassy/Jassy).

 

Blocuri ridicate în anii 50

Blocuri ridicate în anii 60

Blocuri în Copou (str. Văscăuțeanu)

”Blocurile rusești” din Păcurari

Păcurari

Piața Unirii și zona liberă de construcții după al doilea război mondial

Străpungerea B-dului Ștefan cel Mare și începutul șantierului din Piața Unirii

Șantier în Piața Unirii

Șantier în Piața Unirii

Vizita lui Gh. Gheorghiu-Dej din 1961

Dej în Piața Unirii

Piața Unirii și mozaicul

Academia Mihăileană înainte de demolare

Vechi și nou în Podu Roș

Blocuri și case în Țuțora

Noul cartier Podu Roș-Nicolina

Noul cartier Țuțora

Noul cartier Tudor Vladimirescu

Nou și vechi pe str. Ion Creangă

Alei nestiute la Ciric

Probabil puțini ieșeni știu că la ieșirea din Iași, între strada Moara de Vânt și șoseaua ce coboară la Ciric, există câteva alei umbroase, care permit trecerea de la terenurile de tenis din partea de sus (și parcările aferente) spre lacul Ciric din partea de jos. Câteva scări cu balustradă semnalează începutul unui scurt traseu care mărginește baza sportivă. S-a dorit probabil mai mult, însă câteva alei se opresc brusc și nu mai duc nicăieri, oprindu-se în garduri metalice care nu se știe ce rost au. Mai mult, tentativa de a explora o alee din partea de jos a terenurilor de tenis a fost curmată de o poartă închisă cu lacăt! Păcat, toată această zonă ar trebui amenajată ca un parc, cu alei și bănci, să se bucure tot ieșeanul.

Mai la vale, plimbarea pe malul lacului nu mai prezintă nici o plăcere, din simplul motiv că zona a fost acaparată de ”grătaragii” (nu știu dacă acest cuvânt a pătruns în DEX), cu fumul, muzica și gălăgia aferentă. În mod normal, accesul la lac ar fi trebuit permis de jur-împrejur, însă malul opus a fost capturat la propriu de diverși proprietari, în condițiile cețoase de după 1989. Eu unul mă îndoiesc că legea a permis ocuparea malului, în condițiile în care acesta aparține de Apele Române. La fel cum se întâmplă acum la București, și acel mal ar trebui deschis publicului, dar nu am încredere că se va face ceva.

Nu mă mai refer la celebrul telescaun, uitat și el. Cum un traseu de 300 de metri s-a dovedit o curată pierdere și o investiție inutilă, mă gândesc dacă oare nu ar putea fi totuși valorificat, prin prelungirea circuitului până undeva pe malul lacului, poate chiar spre insulă. L-ar face mai atractiv!

Până atunci, în condițiile în care Iașul are nevoie urgentă de parcuri și locuri de promenadă, fac un apel la autorități să continue amenajarea spațiului dintre str. Moara de Vânt și șos. Ciric și să deschidă publicului aleile închise. Nu ar costa mult! 

 

Mai jos ofer hărți și imagini, o invitație la plimbare, dar și o reînnoită rugăminte pentru îngrijirea acestui spațiu.

Harta zonei care merită o extindere a amenajării:

Acces dinspre str. Moara de Vânt:

Acces (din)spre șos. Ciric:

Alee uitată și blocată:

 

 Alte imagini, care demonstrează potențialul zonei:

 

Orasul leopard

Anii au trecut, deja am depășit trei decenii postdecembriste și, cu toate acestea, orașele noastre încă nu au depășit un stadiu de dezvoltare limitată. Autoritățile nu au fost capabile să țină situația sub control, nu au adoptat regulamente de urbanism, nu au pus limite, în consecință... fiecare a făcut ce a vrut. În mod firesc, oamenii au vrut confort, un plus de temperatură în locuințe, astfel că au purces la izolarea blocurilor și la montarea de geamuri termopan. Fiecare după posibilități, unii da, alții ba. Unii cu o culoare, alții cu alta. Ce a ieșit se vede în imaginile de mai jos! Nu întâmplător am intitulat această postare ”Orașul leopard”.

Lege si sansa

 

Titlul II, cap. I, art. 16 din Constitutia României: ”Nimeni nu este mai presus de lege”. Se pare că aceste cuvinte sunt formale pentru unii dintre cei care se ocupă de administrația locală din România, mai precis din orașul Iași. Să ai reținut de către organele de anchetă un city-manager, fost viceprimar, un fost arhitect șef, un notar public, un patron de cunoscut ziar local, asta spune multe despre situația gravă din orașul care a fost pe vremuri capitala Moldovei! Acuzațiile grave care li se aduc – puse în oglindă cu realitatea sumbră dintr-un oraș scăpat de sub control, poluat excesiv, agresat de construcții ridicate fără nici o noimă, cu un trafic sălbatic – prezintă un tablou întunecat și trist. Oare a venit momentul curățeniei în administrația locală? Mai e vreo șansă pentru Iași?

 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24763613-ancheta-privind-tunul-imobiliar-teren-primariei-iasi-fost-retinute-patru-persoane-intre-care-patron-ziar-fost-arhitect-sef.htm

Casa Racovita si posibila agresiune asupra Copoului

In spatele Casei Racovita din Copou se propune ridicarea unui bloc/sediu de birouri de sapte etaje. Iata un scurt punct de vedere:

Casa Racovita este un monument istoric care trebuie protejat, insa nu atat aceasta casa, cat o idee si un loc cu incarcatura simbolica trebuie protejate. Nu mai intru in detalii cu privire la istoria de mai bine de un secol si jumatate a acestei case, ci ma refer la loc, adica la Copou. Pentru ca suntem in Copou, pe bulevardul Carol, loc cu semnificatii profunde pentru istoria orasului Iasi. Cand spui Copou spui Universitate, spui Parc, spui Teiul lui Eminescu, spui case monument istoric. In mintea oricui Copoul nu este asociat cu cladiri de birouri! Ridicarea acestei cladiri, foarte inalta, nu numai ca va afecta vizual grav casa Racovita, dar va crea un precedent periculos, ce va putea fi urmat si de altii, care poate vor dori si ei sa ridice cladiri de birouri in aceasta parte a Copoului. Zona nu e potrivita pentru asa ceva. Trebuie sa conservam atat cat se mai poate din aspectul bulevardului, iar o cladire de asemenea dimensiuni va avea impact negativ asupra zonei. Mezanin, 7 etaje, etaj tehnic, inaltime de etaj specifica unei cladiri de birouri, va dati seama ca vorbim de o cladire similara unui bloc de 10 etaje! Este foarte mult pentru aceasta zona! Din nou, nu pot intelege de ce vrea investitorul, un om al Iasului, un cunoscator al sau, sa ridice asa ceva in inima Copoului?! Inteleg ca a fost incantat de investitie, Casa Racovita nu a fost ieftina, insa cu siguranta ar ramane in istoria orasului daca ar reabilita cladirea, cel mult ar face o extindere pe doua niveluri in spate, si i-ar da o destinatie mult mai potrivita pentru aceasta zona. De ce sa nu se faca aici un sediu central al companiei Iulius? O casa de asemenea nivel ar fi foarte potrivita pentru asa ceva. Un bloc de sticla nu ar fi decat o alta simpla investitie aducatoare de profit, ca nuca in perete intr-o zona care are o semnificatie atat de aparte.

In concluzie, solicit sa se tina cont de implicatiile legale date de prezenta in imediata apropiere a acestei propuse cladiri a unui monument istoric, dar si a unui loc cu incarcatura simbolica pentru orasul Iasi.

 

P.S. - o imagine preluata de la dl Bogdan Curelariu (sursa) 

Zona Pacurari-Viticultori

Textul publicat aici imi permite sa ridic public problema acestei zone nereglementate inca (orasul Iasi neavand un Plan de Urbanism General aprobat). Riscurile unei dezvoltari haotice sunt foarte mari. Se vede de altfel acest lucru in zona care a intrat de cativa ani in atentia dezvoltatorilor, si anume zona Pacurari-Cartierul Evreiesc. Aici alterneaza deja fara nici o regula case, vile si blocuri de inaltimi variabile, cu acces prin tot felul de strazi si alei de latimi la fel de variabile (nu intotdeauna respectand normele legale). Temerea mea este ca acest tip de dezvoltare ”la intamplare” se va extinde dinspre Cimitirul Evreiesc spre nord, respectiv dinspre Viticultori spre sud. Cum si platoul de la Liceul Pedagogic cunoaste o dezvoltare fara precedent, se pune problema accesului spre capat Copou, asigurat azi doar de B-dul Carol si str. Sararie. Este obligatorie identificarea si modernizarea unei noi cai de acces catre nordul orasului, pana nu va fi prea tarziu, pana noile blocuri si case nu vor bloca acest lucru. Nu mai trebuie asteptat, Primaria trebuie sa treaca la fapte cat mai repede, altfel o astfel de cale de acces nu va mai putea fi realizata si blocajul este iminent.

Exista de mai multa vreme propunerea transformarii strazii betonate de azi Eudoxiu Hurmuzaki intr-un bulevard. Nu stiu in ce masura mai e posibil acest lucru, s-au pierdut ani, timp in care se putea face infrastructura in alte conditii. Se poate totusi inca moderniza aceasta cale, largi, asigurat trotuare, insa sunt deja cateva puncte unde casele construite vor ingusta strada. Oricum, ar trebui aplicata legea, care impune strazilor o anumita latime. Cu cat se intarzie mai mult, cu atat acest proiect va fi mai dificil de pus in practica. In plus, accesul pe la Cimitirul Evreiesc/Alpha bank este in mod clar ingustat de constructii, inclusiv blocuri, iar iesirea in Pacurari nu poate avea mai mult de o banda pe sens. Ar fi totusi o alternativa. Adiacent, ar trebui modernizate strazile de legatura spre Rediu, precum si creata o strada care sa asigure direct strapungerea de la capat Copou spre  DN 24. Vom regreta cat de repede lucrurile nefacute la timpul lor.

Cateva imagini cu zonele vizate si propunerile de strazi modernizate (traseele pot fi modificate).

 

Periferie modernă sau doar mahala?

Anumite împrejurări au făcut să vizitez câteva din zonele aflate la marginea orașului, spre Bucium și Galata. Nu mai fusesem de câțiva ani, astfel că am constatat cât de mult a crescut orașul în aceste direcții, an de an adăugându-se case și blocuri noi. Totul însă dă impresia unui haos urbanistic generalizat. Când am spus case și blocuri m-am referit chiar la această nefericită alăturare, case lângă blocuri, fără nici o regulă. Lipsa unui PUG se simte dureros și aici. Fiecare a construit cum și ce a crezut, la ce înălțime a dorit. Case fără nici o sistematizare, unele la stradă, altele în spate, unele printre stâlpii de înaltă tensiune (inclusiv blocuri), aproape peste tot o arhitectură de o calitate îndoielnică. Blocuri fără nici un fel de spațiu verde, doar parcări betonate (în cazurile fericite) de jur împrejur. Infrastructura este defitară, în bună parte străzile fiind niște ulițe acoperite sumar cu piatră, dominate de noroi în sezonul rece. Noroi transportat în oraș pe roțile autoturismelor localnicilor, care nu au alt mijloc de transport pentru a ieși din mocirlă, pardon cartier. Puținele străzi asfaltate sunt distruse de camioanele care duc materiale pentru diversele șantiere din zonă. În rest, în afară de case sau blocuri, nu există nimic, școli, grădinițe, parcuri, nici măcar magazine, infrastructura edilitară rezumându-se la aceste străzi mocirloase. Cu toate acestea se pare că orașul crește în continuare, de vreme ce peste tot se văd lucrări în desfășurare.  

Accesul spre oraș, în special din zona Bucium, reprezintă o mare problemă, dat fiind că tot ce înseamnă locuire în Bârnova, Vișan, Păun, Bucium, Trei Fântâni se blochează spre oraș la intersecția Poitiers/Bucium și pasaj. Cele câteva ieșiri secundare spre Hlincea și Manta Roșie sau Miroslava (pentru Galata) sunt prost accesibile și înguste, străzile de legătură nefiind complet modernizate. Un exemplu la întâmplare: nu pot înțelege de ce Aleea Strugurilor nu a fost asfaltată până la ieșirea în Șos. Voinești, în condițiile în care tot sectorul face parte din municipiul Iași? Nu mai spun că nu toate străzile sunt publice, nici nu știi unde circuli, te trezești blocat de bariere, fundacuri, străzi care nu duc nicăieri, este un amestec demn de țările Americii Latine! Pe multe străzi nu pot intra ambulanțele sau mașinile pompierilor, nu au unde să întoarcă. Legile au fost încălcate cu nonșalanță, nici vorbă de lățimi de 7 metri, dimpotrivă sunt străzi asfaltate care nu au mai mult de 3 metri! Nu există trotuare! Aceste zone au fost uitate aproape complet de către municipalitate și lăsate la cheremul ”dezvoltatorilor” imobiliari, fie că vorbim de persoane individuale sau firme/investitori. Din păcate, se simte acest lucru pe teren. 

Nu am aflat de existența vreunui plan de îmbunătățire a accesului sau de modernizare a zonei din partea municipalității, cu toate că vorbim de părți componente ale orașului Iași, nu neapărat ale comunelor suburbane. Oricum, nu există nici o coordonare între municipalitate și comune. Aceste zone reprezintă o bombă cu ceas, atâta vreme cât dezvoltarea este la întâmplare. Unii oameni se refugiază acolo pentru liniște, spațiu și aer curat, pentru ca să constate la puțină vreme că li se ridică blocuri de 4 etaje în vecinătate, care blocheaza lumina soarelui și aglomerează cartierul. Alții preferă apartamentele ieftine din blocuri, li se promit parcări și spații verzi, pentru ca și ei să afle că la nici 5 metri de bloc se ridică construcții similare.  

Ce se mai poate face? 

1. aprobarea urgentă a PUG-ului, care să prevadă clar limitele de înălțime pentru aceste zone (maxim 2 etaje după umila mea părere, dacă zona este dominată de case). 

2. inițierea unui vast program de modernizare a infrastructurii: străzi lărgite potrivit legii și asfaltate, introducerea de canalizare și iluminat public. În istoria noastră am mai avut cazuri de demolări/mutări de garduri pentru îndreptarea și lărgirea străzilor, nu este ceva neobișnuit. 

3. cumpărarea de terenuri de către municipalitate și amenajarea acolo de grădinițe, mici parcuri, plus oferirea de spații pentru mini-centre comerciale de cartier. 

4. modernizarea căilor de acces secundare către Trei Fântâni, Manta Roșie, Hlincea, Miroslava, pentru a oferi alternative de ieșire din aceste cartiere. 

5. prelungirea pasajului Bucium peste intersecția Trei Fântâni/Poitiers. Mă refer doar la benzile de lângă ax, care ar putea fi prelungite printr-un nou pasaj, care să elimine măcar parțial blocajul de la această intersecție. Aici pot fi folosiți banii pe care Primăria dorește să îi aloce pasajelor inutile din Podul Roș. Ar fi cu mult mai mult folos. 

Realitatea este dură și a o nega înseamnă a nega tuturor locuitorilor orașului Iași o viață mai bună.