Alei nestiute la Ciric

Probabil puțini ieșeni știu că la ieșirea din Iași, între strada Moara de Vânt și șoseaua ce coboară la Ciric, există câteva alei umbroase, care permit trecerea de la terenurile de tenis din partea de sus (și parcările aferente) spre lacul Ciric din partea de jos. Câteva scări cu balustradă semnalează începutul unui scurt traseu care mărginește baza sportivă. S-a dorit probabil mai mult, însă câteva alei se opresc brusc și nu mai duc nicăieri, oprindu-se în garduri metalice care nu se știe ce rost au. Mai mult, tentativa de a explora o alee din partea de jos a terenurilor de tenis a fost curmată de o poartă închisă cu lacăt! Păcat, toată această zonă ar trebui amenajată ca un parc, cu alei și bănci, să se bucure tot ieșeanul.

Mai la vale, plimbarea pe malul lacului nu mai prezintă nici o plăcere, din simplul motiv că zona a fost acaparată de ”grătaragii” (nu știu dacă acest cuvânt a pătruns în DEX), cu fumul, muzica și gălăgia aferentă. În mod normal, accesul la lac ar fi trebuit permis de jur-împrejur, însă malul opus a fost capturat la propriu de diverși proprietari, în condițiile cețoase de după 1989. Eu unul mă îndoiesc că legea a permis ocuparea malului, în condițiile în care acesta aparține de Apele Române. La fel cum se întâmplă acum la București, și acel mal ar trebui deschis publicului, dar nu am încredere că se va face ceva.

Nu mă mai refer la celebrul telescaun, uitat și el. Cum un traseu de 300 de metri s-a dovedit o curată pierdere și o investiție inutilă, mă gândesc dacă oare nu ar putea fi totuși valorificat, prin prelungirea circuitului până undeva pe malul lacului, poate chiar spre insulă. L-ar face mai atractiv!

Până atunci, în condițiile în care Iașul are nevoie urgentă de parcuri și locuri de promenadă, fac un apel la autorități să continue amenajarea spațiului dintre str. Moara de Vânt și șos. Ciric și să deschidă publicului aleile închise. Nu ar costa mult! 

 

Mai jos ofer hărți și imagini, o invitație la plimbare, dar și o reînnoită rugăminte pentru îngrijirea acestui spațiu.

Harta zonei care merită o extindere a amenajării:

Acces dinspre str. Moara de Vânt:

Acces (din)spre șos. Ciric:

Alee uitată și blocată:

 

 Alte imagini, care demonstrează potențialul zonei:

 

Orasul leopard

Anii au trecut, deja am depășit trei decenii postdecembriste și, cu toate acestea, orașele noastre încă nu au depășit un stadiu de dezvoltare limitată. Autoritățile nu au fost capabile să țină situația sub control, nu au adoptat regulamente de urbanism, nu au pus limite, în consecință... fiecare a făcut ce a vrut. În mod firesc, oamenii au vrut confort, un plus de temperatură în locuințe, astfel că au purces la izolarea blocurilor și la montarea de geamuri termopan. Fiecare după posibilități, unii da, alții ba. Unii cu o culoare, alții cu alta. Ce a ieșit se vede în imaginile de mai jos! Nu întâmplător am intitulat această postare ”Orașul leopard”.

Lege si sansa

 

Titlul II, cap. I, art. 16 din Constitutia României: ”Nimeni nu este mai presus de lege”. Se pare că aceste cuvinte sunt formale pentru unii dintre cei care se ocupă de administrația locală din România, mai precis din orașul Iași. Să ai reținut de către organele de anchetă un city-manager, fost viceprimar, un fost arhitect șef, un notar public, un patron de cunoscut ziar local, asta spune multe despre situația gravă din orașul care a fost pe vremuri capitala Moldovei! Acuzațiile grave care li se aduc – puse în oglindă cu realitatea sumbră dintr-un oraș scăpat de sub control, poluat excesiv, agresat de construcții ridicate fără nici o noimă, cu un trafic sălbatic – prezintă un tablou întunecat și trist. Oare a venit momentul curățeniei în administrația locală? Mai e vreo șansă pentru Iași?

 https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24763613-ancheta-privind-tunul-imobiliar-teren-primariei-iasi-fost-retinute-patru-persoane-intre-care-patron-ziar-fost-arhitect-sef.htm

Casa Racovita si posibila agresiune asupra Copoului

In spatele Casei Racovita din Copou se propune ridicarea unui bloc/sediu de birouri de sapte etaje. Iata un scurt punct de vedere:

Casa Racovita este un monument istoric care trebuie protejat, insa nu atat aceasta casa, cat o idee si un loc cu incarcatura simbolica trebuie protejate. Nu mai intru in detalii cu privire la istoria de mai bine de un secol si jumatate a acestei case, ci ma refer la loc, adica la Copou. Pentru ca suntem in Copou, pe bulevardul Carol, loc cu semnificatii profunde pentru istoria orasului Iasi. Cand spui Copou spui Universitate, spui Parc, spui Teiul lui Eminescu, spui case monument istoric. In mintea oricui Copoul nu este asociat cu cladiri de birouri! Ridicarea acestei cladiri, foarte inalta, nu numai ca va afecta vizual grav casa Racovita, dar va crea un precedent periculos, ce va putea fi urmat si de altii, care poate vor dori si ei sa ridice cladiri de birouri in aceasta parte a Copoului. Zona nu e potrivita pentru asa ceva. Trebuie sa conservam atat cat se mai poate din aspectul bulevardului, iar o cladire de asemenea dimensiuni va avea impact negativ asupra zonei. Mezanin, 7 etaje, etaj tehnic, inaltime de etaj specifica unei cladiri de birouri, va dati seama ca vorbim de o cladire similara unui bloc de 10 etaje! Este foarte mult pentru aceasta zona! Din nou, nu pot intelege de ce vrea investitorul, un om al Iasului, un cunoscator al sau, sa ridice asa ceva in inima Copoului?! Inteleg ca a fost incantat de investitie, Casa Racovita nu a fost ieftina, insa cu siguranta ar ramane in istoria orasului daca ar reabilita cladirea, cel mult ar face o extindere pe doua niveluri in spate, si i-ar da o destinatie mult mai potrivita pentru aceasta zona. De ce sa nu se faca aici un sediu central al companiei Iulius? O casa de asemenea nivel ar fi foarte potrivita pentru asa ceva. Un bloc de sticla nu ar fi decat o alta simpla investitie aducatoare de profit, ca nuca in perete intr-o zona care are o semnificatie atat de aparte.

In concluzie, solicit sa se tina cont de implicatiile legale date de prezenta in imediata apropiere a acestei propuse cladiri a unui monument istoric, dar si a unui loc cu incarcatura simbolica pentru orasul Iasi.

 

P.S. - o imagine preluata de la dl Bogdan Curelariu (sursa) 

Zona Pacurari-Viticultori

Textul publicat aici imi permite sa ridic public problema acestei zone nereglementate inca (orasul Iasi neavand un Plan de Urbanism General aprobat). Riscurile unei dezvoltari haotice sunt foarte mari. Se vede de altfel acest lucru in zona care a intrat de cativa ani in atentia dezvoltatorilor, si anume zona Pacurari-Cartierul Evreiesc. Aici alterneaza deja fara nici o regula case, vile si blocuri de inaltimi variabile, cu acces prin tot felul de strazi si alei de latimi la fel de variabile (nu intotdeauna respectand normele legale). Temerea mea este ca acest tip de dezvoltare ”la intamplare” se va extinde dinspre Cimitirul Evreiesc spre nord, respectiv dinspre Viticultori spre sud. Cum si platoul de la Liceul Pedagogic cunoaste o dezvoltare fara precedent, se pune problema accesului spre capat Copou, asigurat azi doar de B-dul Carol si str. Sararie. Este obligatorie identificarea si modernizarea unei noi cai de acces catre nordul orasului, pana nu va fi prea tarziu, pana noile blocuri si case nu vor bloca acest lucru. Nu mai trebuie asteptat, Primaria trebuie sa treaca la fapte cat mai repede, altfel o astfel de cale de acces nu va mai putea fi realizata si blocajul este iminent.

Exista de mai multa vreme propunerea transformarii strazii betonate de azi Eudoxiu Hurmuzaki intr-un bulevard. Nu stiu in ce masura mai e posibil acest lucru, s-au pierdut ani, timp in care se putea face infrastructura in alte conditii. Se poate totusi inca moderniza aceasta cale, largi, asigurat trotuare, insa sunt deja cateva puncte unde casele construite vor ingusta strada. Oricum, ar trebui aplicata legea, care impune strazilor o anumita latime. Cu cat se intarzie mai mult, cu atat acest proiect va fi mai dificil de pus in practica. In plus, accesul pe la Cimitirul Evreiesc/Alpha bank este in mod clar ingustat de constructii, inclusiv blocuri, iar iesirea in Pacurari nu poate avea mai mult de o banda pe sens. Ar fi totusi o alternativa. Adiacent, ar trebui modernizate strazile de legatura spre Rediu, precum si creata o strada care sa asigure direct strapungerea de la capat Copou spre  DN 24. Vom regreta cat de repede lucrurile nefacute la timpul lor.

Cateva imagini cu zonele vizate si propunerile de strazi modernizate (traseele pot fi modificate).

 

Periferie modernă sau doar mahala?

Anumite împrejurări au făcut să vizitez câteva din zonele aflate la marginea orașului, spre Bucium și Galata. Nu mai fusesem de câțiva ani, astfel că am constatat cât de mult a crescut orașul în aceste direcții, an de an adăugându-se case și blocuri noi. Totul însă dă impresia unui haos urbanistic generalizat. Când am spus case și blocuri m-am referit chiar la această nefericită alăturare, case lângă blocuri, fără nici o regulă. Lipsa unui PUG se simte dureros și aici. Fiecare a construit cum și ce a crezut, la ce înălțime a dorit. Case fără nici o sistematizare, unele la stradă, altele în spate, unele printre stâlpii de înaltă tensiune (inclusiv blocuri), aproape peste tot o arhitectură de o calitate îndoielnică. Blocuri fără nici un fel de spațiu verde, doar parcări betonate (în cazurile fericite) de jur împrejur. Infrastructura este defitară, în bună parte străzile fiind niște ulițe acoperite sumar cu piatră, dominate de noroi în sezonul rece. Noroi transportat în oraș pe roțile autoturismelor localnicilor, care nu au alt mijloc de transport pentru a ieși din mocirlă, pardon cartier. Puținele străzi asfaltate sunt distruse de camioanele care duc materiale pentru diversele șantiere din zonă. În rest, în afară de case sau blocuri, nu există nimic, școli, grădinițe, parcuri, nici măcar magazine, infrastructura edilitară rezumându-se la aceste străzi mocirloase. Cu toate acestea se pare că orașul crește în continuare, de vreme ce peste tot se văd lucrări în desfășurare.  

Accesul spre oraș, în special din zona Bucium, reprezintă o mare problemă, dat fiind că tot ce înseamnă locuire în Bârnova, Vișan, Păun, Bucium, Trei Fântâni se blochează spre oraș la intersecția Poitiers/Bucium și pasaj. Cele câteva ieșiri secundare spre Hlincea și Manta Roșie sau Miroslava (pentru Galata) sunt prost accesibile și înguste, străzile de legătură nefiind complet modernizate. Un exemplu la întâmplare: nu pot înțelege de ce Aleea Strugurilor nu a fost asfaltată până la ieșirea în Șos. Voinești, în condițiile în care tot sectorul face parte din municipiul Iași? Nu mai spun că nu toate străzile sunt publice, nici nu știi unde circuli, te trezești blocat de bariere, fundacuri, străzi care nu duc nicăieri, este un amestec demn de țările Americii Latine! Pe multe străzi nu pot intra ambulanțele sau mașinile pompierilor, nu au unde să întoarcă. Legile au fost încălcate cu nonșalanță, nici vorbă de lățimi de 7 metri, dimpotrivă sunt străzi asfaltate care nu au mai mult de 3 metri! Nu există trotuare! Aceste zone au fost uitate aproape complet de către municipalitate și lăsate la cheremul ”dezvoltatorilor” imobiliari, fie că vorbim de persoane individuale sau firme/investitori. Din păcate, se simte acest lucru pe teren. 

Nu am aflat de existența vreunui plan de îmbunătățire a accesului sau de modernizare a zonei din partea municipalității, cu toate că vorbim de părți componente ale orașului Iași, nu neapărat ale comunelor suburbane. Oricum, nu există nici o coordonare între municipalitate și comune. Aceste zone reprezintă o bombă cu ceas, atâta vreme cât dezvoltarea este la întâmplare. Unii oameni se refugiază acolo pentru liniște, spațiu și aer curat, pentru ca să constate la puțină vreme că li se ridică blocuri de 4 etaje în vecinătate, care blocheaza lumina soarelui și aglomerează cartierul. Alții preferă apartamentele ieftine din blocuri, li se promit parcări și spații verzi, pentru ca și ei să afle că la nici 5 metri de bloc se ridică construcții similare.  

Ce se mai poate face? 

1. aprobarea urgentă a PUG-ului, care să prevadă clar limitele de înălțime pentru aceste zone (maxim 2 etaje după umila mea părere, dacă zona este dominată de case). 

2. inițierea unui vast program de modernizare a infrastructurii: străzi lărgite potrivit legii și asfaltate, introducerea de canalizare și iluminat public. În istoria noastră am mai avut cazuri de demolări/mutări de garduri pentru îndreptarea și lărgirea străzilor, nu este ceva neobișnuit. 

3. cumpărarea de terenuri de către municipalitate și amenajarea acolo de grădinițe, mici parcuri, plus oferirea de spații pentru mini-centre comerciale de cartier. 

4. modernizarea căilor de acces secundare către Trei Fântâni, Manta Roșie, Hlincea, Miroslava, pentru a oferi alternative de ieșire din aceste cartiere. 

5. prelungirea pasajului Bucium peste intersecția Trei Fântâni/Poitiers. Mă refer doar la benzile de lângă ax, care ar putea fi prelungite printr-un nou pasaj, care să elimine măcar parțial blocajul de la această intersecție. Aici pot fi folosiți banii pe care Primăria dorește să îi aloce pasajelor inutile din Podul Roș. Ar fi cu mult mai mult folos. 

Realitatea este dură și a o nega înseamnă a nega tuturor locuitorilor orașului Iași o viață mai bună.

O pierdere: apeductul de la Ciric

De ceva vreme, imi propun sa postez cu privire la o pierdere suferita la nivelul patrimoniului local, alta victima a ultimelor decenii haotice la nivel de urbanism sau, pur si simplu, a nepasarii autoritatilor. Este vorba de ceea ce mai supravietuise din vechiul apeduct de la Ciric, care asigura aprovizionarea Casei Apelor de langa turnul Goliei (unde se afla cismeaua) cu apa adusa de dincolo de valea si dealul Ciricului, de la izvoarele de la Aron Voda si de pe valea Sapte Oameni. Ii datoram in primul rand lui Grigore al III-lea Ghica amenajarea acestui sistem care aducea apa in oras si o livra la mai multe cismele, sistem la care au lucrat apoi Constantin si Alexandru Moruzi. Pentru a ajunge la Golia, apa trecea prin Tatarasi printr-o conducta de olane si mai traversa o vale, cea a Cacainei (azi B-dul Tudor Vladimirescu), pe un alt mare si frumos apeduct de piatra, demolat si inlocuit cu Podul de Fier (nume familiar iesenilor) in 1882-1883. Despre toate acestea au scris impatimiti ai domeniului, atat istorici, cat si iubitori ai istoriei, inclusiv subsemnatul.

Orasul Iasi avea in secolul al XVIII-lea nu mai putin de patru apeducte, numite in epoca ”ziduri ale apelor”. Cele mai vechi se aflau la Rapa Mare (azi Rapa Galbena) si Rapa Pevetoaiei (lateral de Facultatea de Teologie), primul disparut intre 1774 si 1789, al doilea surpat cu totul la o ploaie mare in 1837. Podul de Fier a fost demolat dupa ce paraul Cacainei a fost canalizat si dus in subteran (dupa 1911). Din pacate, din singurul apeduct care mai supravietuise la marginea orasului, la Ciric, nu a mai ramas mare lucru. O vizita facuta acum mai bine de o luna la locul respectiv mi-a dezvaluit putinele urme pastrate din vechea amenajare din piatra din acest loc. Se mai vede totodata urma traseului sau la nivelul solului, marcata printr-o ridicatura. Personal, as sustine mai intai realizarea aici a unei cercetari arheologice, pentru ca presupun ca in subsol mai sunt urme ale structurii apeductului, dar si ale tevii de olane. Daca acest lucru s-ar confirma, Primaria ar trebui sa investeasca intr-o reamenajare a locului, cu asigurarea unui acces civilizat (nu o carare ca acum), cu instalarea unor panouri informative, toate acestea ar putea constitui un punct de atractie pentru valea Ciricului. O restaurare a apeductului dupa vechile imagini ar fi deja ideala, insa nu imi fac sperante. De altfel, toata zona merita mai multa atentie, se pot face piste de biciclete pe mal (cu acordul Apelor Romane sau cine gestioneaza), in conditiile in care multi oameni se aventureaza zilnic pe cararile din jurul lacului Venetia si paraului Ciric. Poate mai putem salva ceva din ramasitele ingropate ale acestui apeduct.

Mai jos imagini, in ordine, ale urmelor cartografice ale apeductelor de la Rapa Mare si Rapa Pevetoaiei (1771-1772), respectiv ale celui din vale de Golia (1789). Apoi un plan al traseului apelor de la Aron Voda, Sapte Oameni si Ciric la Casa Apelor (1843), dar si o foto cu apeductul asa cum se prezenta el acum doar cateva decenii (sursa: Peiu, Ostap, Lungul drum al apei), inainte de a fi furat la bucata. In fine, fotografii actuale personale de la locul apeductului.

Aleea Rozelor

 Aleea Rozelor e un bun exemplu de proasta gestiune a unei strazi de cartier din orasul nostru. Mi-am dat din nou seama de acest lucru dupa o traversare a zonei venind dinspre B-dul N. Iorga spre Sos. Nicolina. Nu pot intelege de ce nu se finalizeaza introducerea de sensuri unice in zona, lucru inceput (bine) in sectorul dintre Sos. Nicolina si B-dul Cantemir. Sectorul pe care am trasat sensul unic este imposibil de parcurs de catre pietoni, pur si simplu nu se poate circula decat pe strada! Nici masinile venite pe ambele sensuri nu au mai mult loc, dat fiind ca multe autoturisme sunt parcate si pe o parte si pe alta a strazii! Iar intrarea din spatele restaurantului Cotnari este la noroc, nu au loc doua masini una pe langa alta pe acea ingusta alee! Poate totusi vede cineva si reglementeaza circulatia si isi aduce aminte si de trotuare/pietoni!