Periferie modernă sau doar mahala?

Anumite împrejurări au făcut să vizitez câteva din zonele aflate la marginea orașului, spre Bucium și Galata. Nu mai fusesem de câțiva ani, astfel că am constatat cât de mult a crescut orașul în aceste direcții, an de an adăugându-se case și blocuri noi. Totul însă dă impresia unui haos urbanistic generalizat. Când am spus case și blocuri m-am referit chiar la această nefericită alăturare, case lângă blocuri, fără nici o regulă. Lipsa unui PUG se simte dureros și aici. Fiecare a construit cum și ce a crezut, la ce înălțime a dorit. Case fără nici o sistematizare, unele la stradă, altele în spate, unele printre stâlpii de înaltă tensiune (inclusiv blocuri), aproape peste tot o arhitectură de o calitate îndoielnică. Blocuri fără nici un fel de spațiu verde, doar parcări betonate (în cazurile fericite) de jur împrejur. Infrastructura este defitară, în bună parte străzile fiind niște ulițe acoperite sumar cu piatră, dominate de noroi în sezonul rece. Noroi transportat în oraș pe roțile autoturismelor localnicilor, care nu au alt mijloc de transport pentru a ieși din mocirlă, pardon cartier. Puținele străzi asfaltate sunt distruse de camioanele care duc materiale pentru diversele șantiere din zonă. În rest, în afară de case sau blocuri, nu există nimic, școli, grădinițe, parcuri, nici măcar magazine, infrastructura edilitară rezumându-se la aceste străzi mocirloase. Cu toate acestea se pare că orașul crește în continuare, de vreme ce peste tot se văd lucrări în desfășurare.  

Accesul spre oraș, în special din zona Bucium, reprezintă o mare problemă, dat fiind că tot ce înseamnă locuire în Bârnova, Vișan, Păun, Bucium, Trei Fântâni se blochează spre oraș la intersecția Poitiers/Bucium și pasaj. Cele câteva ieșiri secundare spre Hlincea și Manta Roșie sau Miroslava (pentru Galata) sunt prost accesibile și înguste, străzile de legătură nefiind complet modernizate. Un exemplu la întâmplare: nu pot înțelege de ce Aleea Strugurilor nu a fost asfaltată până la ieșirea în Șos. Voinești, în condițiile în care tot sectorul face parte din municipiul Iași? Nu mai spun că nu toate străzile sunt publice, nici nu știi unde circuli, te trezești blocat de bariere, fundacuri, străzi care nu duc nicăieri, este un amestec demn de țările Americii Latine! Pe multe străzi nu pot intra ambulanțele sau mașinile pompierilor, nu au unde să întoarcă. Legile au fost încălcate cu nonșalanță, nici vorbă de lățimi de 7 metri, dimpotrivă sunt străzi asfaltate care nu au mai mult de 3 metri! Nu există trotuare! Aceste zone au fost uitate aproape complet de către municipalitate și lăsate la cheremul ”dezvoltatorilor” imobiliari, fie că vorbim de persoane individuale sau firme/investitori. Din păcate, se simte acest lucru pe teren. 

Nu am aflat de existența vreunui plan de îmbunătățire a accesului sau de modernizare a zonei din partea municipalității, cu toate că vorbim de părți componente ale orașului Iași, nu neapărat ale comunelor suburbane. Oricum, nu există nici o coordonare între municipalitate și comune. Aceste zone reprezintă o bombă cu ceas, atâta vreme cât dezvoltarea este la întâmplare. Unii oameni se refugiază acolo pentru liniște, spațiu și aer curat, pentru ca să constate la puțină vreme că li se ridică blocuri de 4 etaje în vecinătate, care blocheaza lumina soarelui și aglomerează cartierul. Alții preferă apartamentele ieftine din blocuri, li se promit parcări și spații verzi, pentru ca și ei să afle că la nici 5 metri de bloc se ridică construcții similare.  

Ce se mai poate face? 

1. aprobarea urgentă a PUG-ului, care să prevadă clar limitele de înălțime pentru aceste zone (maxim 2 etaje după umila mea părere, dacă zona este dominată de case). 

2. inițierea unui vast program de modernizare a infrastructurii: străzi lărgite potrivit legii și asfaltate, introducerea de canalizare și iluminat public. În istoria noastră am mai avut cazuri de demolări/mutări de garduri pentru îndreptarea și lărgirea străzilor, nu este ceva neobișnuit. 

3. cumpărarea de terenuri de către municipalitate și amenajarea acolo de grădinițe, mici parcuri, plus oferirea de spații pentru mini-centre comerciale de cartier. 

4. modernizarea căilor de acces secundare către Trei Fântâni, Manta Roșie, Hlincea, Miroslava, pentru a oferi alternative de ieșire din aceste cartiere. 

5. prelungirea pasajului Bucium peste intersecția Trei Fântâni/Poitiers. Mă refer doar la benzile de lângă ax, care ar putea fi prelungite printr-un nou pasaj, care să elimine măcar parțial blocajul de la această intersecție. Aici pot fi folosiți banii pe care Primăria dorește să îi aloce pasajelor inutile din Podul Roș. Ar fi cu mult mai mult folos. 

Realitatea este dură și a o nega înseamnă a nega tuturor locuitorilor orașului Iași o viață mai bună.

O pierdere: apeductul de la Ciric

De ceva vreme, imi propun sa postez cu privire la o pierdere suferita la nivelul patrimoniului local, alta victima a ultimelor decenii haotice la nivel de urbanism sau, pur si simplu, a nepasarii autoritatilor. Este vorba de ceea ce mai supravietuise din vechiul apeduct de la Ciric, care asigura aprovizionarea Casei Apelor de langa turnul Goliei (unde se afla cismeaua) cu apa adusa de dincolo de valea si dealul Ciricului, de la izvoarele de la Aron Voda si de pe valea Sapte Oameni. Ii datoram in primul rand lui Grigore al III-lea Ghica amenajarea acestui sistem care aducea apa in oras si o livra la mai multe cismele, sistem la care au lucrat apoi Constantin si Alexandru Moruzi. Pentru a ajunge la Golia, apa trecea prin Tatarasi printr-o conducta de olane si mai traversa o vale, cea a Cacainei (azi B-dul Tudor Vladimirescu), pe un alt mare si frumos apeduct de piatra, demolat si inlocuit cu Podul de Fier (nume familiar iesenilor) in 1882-1883. Despre toate acestea au scris impatimiti ai domeniului, atat istorici, cat si iubitori ai istoriei, inclusiv subsemnatul.

Orasul Iasi avea in secolul al XVIII-lea nu mai putin de patru apeducte, numite in epoca ”ziduri ale apelor”. Cele mai vechi se aflau la Rapa Mare (azi Rapa Galbena) si Rapa Pevetoaiei (lateral de Facultatea de Teologie), primul disparut intre 1774 si 1789, al doilea surpat cu totul la o ploaie mare in 1837. Podul de Fier a fost demolat dupa ce paraul Cacainei a fost canalizat si dus in subteran (dupa 1911). Din pacate, din singurul apeduct care mai supravietuise la marginea orasului, la Ciric, nu a mai ramas mare lucru. O vizita facuta acum mai bine de o luna la locul respectiv mi-a dezvaluit putinele urme pastrate din vechea amenajare din piatra din acest loc. Se mai vede totodata urma traseului sau la nivelul solului, marcata printr-o ridicatura. Personal, as sustine mai intai realizarea aici a unei cercetari arheologice, pentru ca presupun ca in subsol mai sunt urme ale structurii apeductului, dar si ale tevii de olane. Daca acest lucru s-ar confirma, Primaria ar trebui sa investeasca intr-o reamenajare a locului, cu asigurarea unui acces civilizat (nu o carare ca acum), cu instalarea unor panouri informative, toate acestea ar putea constitui un punct de atractie pentru valea Ciricului. O restaurare a apeductului dupa vechile imagini ar fi deja ideala, insa nu imi fac sperante. De altfel, toata zona merita mai multa atentie, se pot face piste de biciclete pe mal (cu acordul Apelor Romane sau cine gestioneaza), in conditiile in care multi oameni se aventureaza zilnic pe cararile din jurul lacului Venetia si paraului Ciric. Poate mai putem salva ceva din ramasitele ingropate ale acestui apeduct.

Mai jos imagini, in ordine, ale urmelor cartografice ale apeductelor de la Rapa Mare si Rapa Pevetoaiei (1771-1772), respectiv ale celui din vale de Golia (1789). Apoi un plan al traseului apelor de la Aron Voda, Sapte Oameni si Ciric la Casa Apelor (1843), dar si o foto cu apeductul asa cum se prezenta el acum doar cateva decenii (sursa: Peiu, Ostap, Lungul drum al apei), inainte de a fi furat la bucata. In fine, fotografii actuale personale de la locul apeductului.

Aleea Rozelor

 Aleea Rozelor e un bun exemplu de proasta gestiune a unei strazi de cartier din orasul nostru. Mi-am dat din nou seama de acest lucru dupa o traversare a zonei venind dinspre B-dul N. Iorga spre Sos. Nicolina. Nu pot intelege de ce nu se finalizeaza introducerea de sensuri unice in zona, lucru inceput (bine) in sectorul dintre Sos. Nicolina si B-dul Cantemir. Sectorul pe care am trasat sensul unic este imposibil de parcurs de catre pietoni, pur si simplu nu se poate circula decat pe strada! Nici masinile venite pe ambele sensuri nu au mai mult loc, dat fiind ca multe autoturisme sunt parcate si pe o parte si pe alta a strazii! Iar intrarea din spatele restaurantului Cotnari este la noroc, nu au loc doua masini una pe langa alta pe acea ingusta alee! Poate totusi vede cineva si reglementeaza circulatia si isi aduce aminte si de trotuare/pietoni!

 

 

 

Noi descoperiri din 1739 - cel mai vechi plan

Profesorul Laurenţiu Radvan şi doctorul în istorie Mihai Anatolii Ciobanu au reuşit să găsească în arhivele de la Moscova documentul original al celui mai vechi plan cunoscut al capitalei Moldovei, ce datează din 1739. Existenţa acestuia transformă Iaşul în cel mai vechi oraş cartografiat din România: prin comparaţie, pentru Bucureşti, a fost descoperit un plan ce datează abia din anul 1770.

Cei doi cercetători de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi au găsit pentru prima dată planul fortificării oraşului din 1739 publicat în copie într-un tratat de arhitectură militară din 1866. Atunci, aceştia au precizat că el a fost realizat în cadrul ocupaţiei ruse a Iaşilor din toamna anului 1739, după ce feldmareşalul Burkhard Christoph von Münnich poruncise ridicarea unui plan menit să consolideze semnificativ apărarea oraşului, plan pe care ruşii au început să-l pună în aplicare.

Continuarea aici

 

 

Podul de piatra in pericol!

De mai multi ani se trag semnale de alarma cu privire la starea Podului de Piatra din Iasi. Acum doi ani, Radu Mesnita scria despre acest lucru in Ziarul de Iasi. Am trecut acum cateva zile pe langa pod si am constatat ca starea constructiei este una din ce in ce mai proasta, degradarea avansand lent, dar sigur. Picioarele podului sunt din ce in ce mai firave, au aparut fisuri, cad bucati de piatra in rau, ar trebui măcar adunate și puse deoparte pentru folosirea acelorasi materiale la reabilitare.

Vorbim totusi de cel mai vechi pod din oras, oare nu merita putin mai multa atentie? Nu dateaza din vremea lui Constantin Ipsilanti, cum se crede, ci -asa cum a demonstrat profesorul Mircea Ciubotaru pe baza surselor din arhiva- a fost ridicat in anii 1870-1871 in apropierea unor poduri mai vechi (Podul Ipsilant, Podul lui Iancu Bacalu), demolate intre timp.

Primaria a promis pentru 2019 reparatii si o noua expertiza, nu pare sa se fi facut ceva! In plus, podul merita pus altfel in valoare, acum sta doar ca o anexa pietonala a podului modern. Chiar nu se gasesc solutii pentru a-l repara si a-l readuce in atentia publicului, asa cum merita?

Sa intervenim pana cand nu va fi prea tarziu pentru a salva un alt simbol al Iasului!

Podul intr-o fotografie de familie din 1942 identificata pe Facebook (pagina):

Prima aparitie pe un plan a podului (1896)

Un alt drum?

Am avut un nou rand de alegeri locale, cu surprize in unele locuri, cu confirmari in altele. La Iasi, oamenii au ales continuitatea. Dar sa dam mai intai cuvantul castigatorului: 

„Scorurile care s-au înregistrat arată foarte clar că Iaşul şi toate celelalte oraşe mari ale României au ales un alt drum. Sper să fie clar pentru toţi că este drumul schimbării, care trebuie să recupereze aproape 30 de ani de decalaje majore faţă de celelalte oraşe mari ale Europei şi ale României faţă de celelalte ţări europene“, a anunţat Mihai Chirica (sursa aici).

Se cuvin, bineinteles, civilizatele felicitari castigatorului! Acesta este rezultatul votului, trebuie respectat. Nu stiu cat a crezut acesta in cuvintele spuse la cald imediat dupa incheierea alegerilor, eu unul consider ca nu se mai poate merge la Iasi pe drumul de pana acum. Trebuie spus ca s-au facut si lucruri bune, pe care le apreciez: s-a investit in infrastructura orasului (linii de tramvai modernizate, strazi asfaltate si alei pavate, un nou pod peste Bahlui), s-a inceput modernizarea transportului in comun (cumparat autobuze noi, statii noi), a fost sustinut invatamantul, s-au dat bani pentru cultura si s-au deschis muzee noi, s-au atras fonduri pentru investitii majore (spitalul regional), s-au renovat cladiri monument istoric. 

Raman insa restante majore, care au adus nemultumiri iesenilor: managementul traficului inca lasa de dorit, iar orasul se indreapta spre un blocaj; poluarea a luat proportii; transportul in comun nu asigura inca mijloace suficiente de transport si nu este predictibil (fiind afectat de trafic); lipsa unui PUG si aprobarea unor PUZ-uri cu impact asupra vecinatatilor (blocuri intre case, blocuri pe spatii verzi). 

Personal, cred ca este nevoie de o resetare a modului de lucru in special la capitolele restante, pentru ca asa nu se mai poate. 

1. Traficul este o sursa majora de nemultumire in randul iesenilor. Solutiile asteptate de catre acestia (strazi noi, pasarele, parcari) nu sunt neaparat si cele care trebuie adoptate. Avem de fapt nevoie de solutii moderne, demne de anii 2020, nu de anii 60-70, spre care pare sa se indrepte administratia. Nu construirea de pasaje scumpe si in intersectii complexe (Podul Ros) va diminua traficul, dimpotriva, aceasta e o iluzie, ci convingerea iesenilor si a celor care vin in oras ca trebuie sa lasa masina acasa! Strazile si pasajele noi nu vor face decat sa atraga trafic. Cheia sta tot la transportul public: trebuie cumparate si mai multe mijloace de transport; regandit sistemul de trasee, pentru a acoperi cat mai multe zone din oras si suburii; delimitat strict benzi pentru tramvaie, autobuze si taxi; adiacent - amenajat piste pentru transportul alternativ. In plus, trebuie reglementata de urgenta parcarea in oras, dar nu pe discriminatoriul sistem de licitatii, ci cu parcare de cartier pe principiul ”primul venit/primul servit”; amenajat parcari in cartiere, pentru ca locuitorii sa aiba unde sa-si lase masina; introdus abonament lunar pentru parcare si taxare in centru. Masuri nu neaparat populare, dar care s-au dovedit in toata lumea eficiente. Diminuarea traficului va avea drept consecinte si scaderea poluarii. In ceea ce priveste centura orasului, sa se termine o data nebunia cu ”centura usoara”, suntem de rasul lumii, peste tot in lume centurile ocolesc orasele, nu trec prin mijlocul lor. Trebuie gandita o centura reala, peste Bucium si pe la est si nord de oras. La modul realist, daca peste 4 ani am avea pus pe hartie traseul, facut PF, licitatia efectuata si desemnat constructorul, gata de inceput lucrarile, ar fi un mare succes. Amintesc in paralel si autostrada, proiect asupra caruia autoritatile locale si judetene trebuie sa insiste neincetat.

2. Pentru combaterea poluarii, problema cu impact grav asupra comunitatii (dovedita si de epidemia Covid), trebuie de urgenta regandita abordarea spatiilor verzi. Da, merita pus gazon pe marginea bulevardelor si strazilor, insa se impune cu prioritate cultivarea a cat mai multi arbori. Inlocuirea celor batrani in tot orasul, in paralel cu plantari pe strazi si in toate parcarile amenajate recent (de la ansamblurile de blocuri noi, la supermaketuri si malluri). De asemenea, administratia trebuie sa identifice spatii care pot fi transformate in noi parcuri. Orasul nu are nici un parc nou de mai bine de 50 de ani! Se pot cumpara terenuri cu acest scop! De vreme ce exista ocazia unica de a extinde orasul spre vest, dincolo de Bahlui, aici trebuie obligatoriu amenajat si un parc.

3. Dezvoltarea armonioasa din punct de vedere urbanistic si edilitar a orasului. Adoptarea noului PUG este urgenta! Nu se mai pot admite blocuri intre case sau cladiri cu inaltimi variabile in zone nepotrivite pentru asa ceva. Este sfant dreptul de proprietate, insa acest lucru nu permite ”dezvoltatorilor” imobiliari sa construiasca orice si oriunde. Exista o administratie care trebuie sa impuna reguli. Daca zonele Galata, Tatarasi-Eternitate, Sararie, Copou deal, Sf. Andrei sunt zone de case si vile, atunci acolo nu au ce cauta cladiri mai mari de doua etaje! Nu trebuie sa repetam greselile din zona str. Smardan/splai, care arata aberant din punct de vedere urbanistic. La acest capitol intra si protejarea si valorificarea patrimoniului. Insula de cladiri vechi de pe Cuza Voda trebuie sa intre in reabilitare si sa fie pusa in valoare. Cladirile monument istoric trebuie puse in valoare si sa nu se permita constructii noi sau inalte in apropierea lor. Vorbim de capitala Moldovei, orasul trebuie sa aiba de ce sa fie mandru, iar patrimoniul local este un motiv de mandrie. Cultura, invatamantul, dar si cercetarea, trebuie sprijinite in continuare cu fonduri si investitii, la acest capitol putem vorbi de continuitate.

4. Trebuie incepute si duse la capat proiecte de anvergura pentru Iasi: pe langa spitalul regional, modernizarea terminalului de la aeroport, stadion nou si sala polivalenta, un muzeu de arta contemporana etc. Fostele zone industriale din partile de est si sud ale orasului trebuie incluse in proiecte mari si unitare, nu dezvoltate pe bucati. Nu trebuie data de o parte ideea organizarii unor concursuri internationale de solutii pentru aceste zone.

5. Administratia sper ca a inteles ca este in slujba cetateanului si are misiunea de face viata acestuia cat mai agreabila. Orice serviciu care presupune legatura cu cetateanul trebuie sa functioneze ireprosabil, potrivit unei institutii de secolul 21.

Inchei cu o fotografie din Iasii anului 2020, cu speranta ca un asemenea constrast intre cladiri nu va mai fi vizibil pe strazile orasului: