Strada si Piata 14 decembrie

Strada 14 decembrie 1989 din Iasi merita o discutie si o abordare aparte in cadrul proiectelor ce privesc viitorul orasului. La origine, aceasta strada a facut parte din Ulita Mare, care nu cunostea in evul mediu strapungerea directa spre actuala Piata a Unirii, realizata mai tarziu. Astazi, strada reprezinta o farima din Iasii de altadata, de la finele secolului al XIX-lea - inceputul secolului XX, pastrind destul de bine zestrea arhitecturala a acelei epoci. Acesta este si motivul pentru care edilii ar trebui sa depuna eforturi pentru a-i reda infatisarea, integrind-o planurilor de reabilitare urbana ce cuprind si strazile Cuza Voda si Lapusneanu, planuri care insa intarzie sa se materializeze. Un prim pas in aceasta directie ar fi dat de refacerea fatatelor cladirilor, intr-un proiect in care sa fie cointeresati si actualii proprietari (sau obligati, in caz ca se opun, acestia vor trebui sa inteleaga ca detinerea de proprietati in aceasta zona presupune si obligatii), proces care ar trebui sa tina in mod obligatoriu cont de felul in care arata strada acum 100 de ani. In aceeasi directie ar trebui sa mearga lucrurile si in privinta Pietei 14 decembrie. Dupa parerea mea, acest colt de oras se afla intr-o situatie unica, datorita faptului ca pastreaza destul de bine cadrul arhitectural de dinainte de razboi, cu putine implanturi moderne. La fel stau lucrurile cu piateta (acum un simplu rond) din spatele Teatrului National, strajuita de statuia lui Miron Costin. Si prima si a doua ni se infatiseaza astazi ochilor intr-un mod dezolant, ca simple parcari sau statii de taxi, situatie care nu mai trebuie tolerata.
Piata 14 decembrie (ca si zona statuii lui Miron Costin) trebuie degajate de masini si reintegrate orasului intr-un mod civilizat. In viitorul apropiat (speram), finalizarea parcarii subterane din spatele Starii Civile va oferi o solutie si pentru cei ce vin in zona si pentru clientii (masinile lor) care doresc sa innopteze la hotelurile Select si Continental. Dar piata 14 decembrie ridica inca o problema de recuperare istorica. Cei care au ocazia sa vada fotografii vechi ale acestei piete afla ca, de-a lungul timpului, aici si-au gasit locul statuile mai multor personalitati care au marcat istoria Iasilor. Pe rind, George G. Marzescu, Vasile Lupu si A.D. Xenopol au strajuit piata de la inaltime, la fel cum, din vecinatate, acelasi lucru il facea Al. I. Cuza in Piata Unirii. Cum Vasile Lupu si-a gasit un mai potrivit loc in grupul statuar al voievozilor din Piata Eminescu (si care ar putea fi pus mai bine in valoare), iar Xenopol s-a mutat la locul sau din fata Universitatii, consideram ca ridicarea, dupa copii, a unei statui pentru George G. Marzescu ar fi mai mult decit necesara. Ar fi totodata un gest de reparatie nu numai pentru acest om politic, ci si pentru Iasi, oras pe care Marzescu l-a servit ca primar intre 1914 si 1916. Chiar daca a fost pentru regimurile trecute o figura controversata (PCR a fost interzis in timpul mandatului sau de ministru al justitiei, in baza unei legi de interzicere a miscarilor si partidelor extremiste (alte detalii), iar legionarii sunt responsabili de disparitia/distrugerea statuii), Marzescu a slujit aceasta comunitate si pentru acest motiv orasul ar trebui sa il repuna la locul cuvenit. De altfel, tot ca un act de reparatie morala, scoala de pe Bulevardul Socola la ridicarea careia a contribuit ii poarta din 1994 numele. Motive in favoarea refacerii acestui monument ar mai fi, nu e cazul sa le adaug aici.
Refacerea strazii si pietei ar presupune, dupa noile tendinte in domeniu, scoaterea din peisaj sau "marginalizarea" principalului motiv de poluare din orasele europene contemporane, automobilele. Strada poate fi redusa doar la o banda (cu pastrarea actualului sens unic Stefan cel Mare-Independentei), interzisa oprirea/parcarea, trotuarele trebuie extinse, statuia urmind sa fie integrata acestui nou ansamblu prin solutii ingenioase care sunt convins ca se pot gasi. In ceea ce ma priveste, chiar botezarea pietei cu numele de Piata Marzescu ar fi potrivita, strada urmind sa pastreze actualul nume, de 14 decembrie 1989, in amintirea evenimentelor recente. In paralel, piateta care gazduieste statuia lui Miron Costin (si ea in nevoie de reamenajare) ar putea lua numele de Piata Miron Costin.

Iata si cateva fotografii de epoca ale strazii, pietei si statuii lui Marzescu, dar si ale zonei, asa cum se prezinta astazi (sursa: Iasi. Fotografii vechi, respectiv Wikimapia)

sau cum ar putea arata!

Sens giratoriu - Sf. Lazar

Directia de circulatie a luat recent decizia corecta de a introduce un indicator prin care obliga virajul la dreapta pentru cei care urca pe str. Smardan spre  Sf. Lazar. Este corecta hotarirea pentru ca vizibilitatea era redusa, traficul intens, cu potential real de accidente. Insa, solutia aleasa este incompleta si nemultumeste la fel de indreptatit pe soferii (a se citi comentariile la articolele ce privesc subiectul) care vin dinspre Tatarasi-Bucsinescu si doresc sa ajunga pe Sf. Lazar sau la Palas. Varianta intrarii pe stradutele din spatele str. Sf. Lazar este relativa, pentru ca zona este ingusta si (deja) aglomerata.
Prima solutie, cea mai simpla si la indemina, este amenajarea unui sens giratoriu la intersectia str. Sf. Lazar si Anastasie Panu. Spatiu este si se pot gasi solutii si pentru tramvaiul care circula pe acolo.
A doua solutie ar fi amenajarea unui giratoriu la intersectia str. Sf. Lazar cu Ghica Voda, cu toate ca aici spatiul este mai restrins. Eu unul as merge pe prima varianta.

Scuaruri

Desi de la distanta (din satelit), Iasii par un oras verde, realitatea este ca nu stam prea bine la capitolul spatii verzi. Autoritatile contorizeaza tot ce se poate pentru a ne apropia de raportul optim european la capitolul spatiu verde / locuitor, insa daca numaram parcurile din oras constatam ca nu stam deloc bine. Acestea sunt concentrate in Copou, unde Parcul cu acelasi nume, Parcul Expozitiei si Gradina Botanica fac ca zona sa fie cu adevarat verde. Se adauga Parcul Gulliver, zona verde din Piata Voievozilor (ce tinde sa devina si ea un parc, apreciat de localnici) sau Parcul din Gradinari, neglijat din pacate (desi potential ar fi). Intr-un text mai vechi am sustinut ideea transformarii in parcuri organizate a spatiilor verzi de pe dealul Cetatuiei sau de sub Galata, mai ales ca aceste zone tind sa fie incorporate in oras. In alta parte, am avansat ideea organizarii unui parc in jurul manastirii Frumoasa, unde astazi avem un ”frumos” maidan. Acum vin si sustin varianta amenajarii adecvate a unor spatii verzi, adevarate mini-parcuri (sau scuaruri, cum sunt denumite in limbajul de specialitate), in locuri care permit asa ceva. Lucrarile de renovare de la Sinagoga Mare din Targul Cucului imi permit sa iau in considerare acest loc pentru un astfel de parculet (foto mai jos, sursa). Cativa arbori, gard viu, alei, banci (nu si un loc de joaca, nu il consider potrivit aici), totul gindit de specialisti (o echipa de arhitecti, urbanisti) pentru a pune in valoare monumentul, iata o posibilitate de a reinverzi zona, care pina acum nu se prezenta privitorului intr-un mod prea placut.
De asemenea, ar trebui regindit modul in care este organizat spatiul verde in Piata Fundatiei-Mihai Eminescu, pentru ca tufele care sunt acum acolo nu spun nimic. Se adauga multe alte spatii asemanatoare din oras: spatiul viran de la intersectia B-dul Carol cu str. Gen. Berthelot (vis-a-vis de Academie), parculetul de langa manastirea Barboi, zona aflata mai jos de sediul SRI etc. Astept si alte sugestii.

P.S. Pentru ca vorbeam de satelit, iata cum apar vazute de sus (Google Earth) zonele cu potential verde din oras. Nu cred ca mai sunt necesare alte comentarii.

Garduri

Din ciclul ”fiecare face ce vrea”, propun un exercitiu-ghicitoare: unde credeti ca se afla acest gard? Daca inclinati sa il plasati pe vreuna din strazile laturalnice ale orasului, va asigur de pe acum ca va inselati! Prezenta sa (si felul in care arata) imi da impresia ca orasul nostru trece de la starea gri, specifica perioadei comuniste, la una (prea) multicolora, cea din urma relevata si de multitudinea de nuante de pe fatadele blocurilor noastre (vizibila si din satelit)!
Deci, astept raspuns!
Later edit: raspuns corect - gardul bisericii pe stil vechi de pe Str. Sf. Lazar!!!

Toaletari?

Am scris in mai multe rinduri despre acest subiect, las acum ”rezultatele” sa se vada”!

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/specialistii-de-rasul-curcilor-la-iasi-au-toaletat-copacii-dar-acestia-s-au-uscat-in-linie--23537.html

De pe strazi

Intotdeauna m-am "minunat" cit de bine sunt "coordonate" lucrurile in ograda autoritatilor locale. Probabil, acestea nu vor sa se dezminta si sunt foarte atasate de legenda mesterului Manole! Altfel nu pot pricepe de ce ceea ce fac unii azi vin altii maine si strica! Inteleg ca sunt lucrari la infrastructura, ca e nevoie de investitii, de modernizare, dar nu inteleg de ce nu exista un program, o ordine, un plan de lucru. In fine, sa lasam imaginile de pe Sos. Nationala sa vorbeasca:

1. azi peticim/maine stricam (exact asa a fost, ca timp)!

2. s-o fi terminat bitumul chiar aici?

Republica

O idee excelenta privind renovarea (si regindirea) cinematografului Republica, care acum se ruineaza pe zi ce trece si a devenit o adevarata "carie" pentru centrul orasului. Idei exista, cine le pune in aplicare?

Detalii: Facebook si Ziarul de Iasi

Parcul Expozitiei reloaded

Cu putin mai mult de un an in urma, in aprilie 2012, prezentam un foto tur al Parcului Expozitiei. Intre timp, anul a trecut, la fel si alegerile! Cu toate acestea, remarc pozitiv imbunatatirea aspectului parcului pentru copii, care a primit dotari noi, leagane, topogane, plus necesarele reparatii pentru dotarile mai vechi. Scoaterea tabelei indicatoare de la intrare, care sublinia ca parcul a fost ridicat de initiatorul complexului Palas, ma face sa cred ca de data  aceasta cea care a facut reparatiile/dotarile a fost primaria. Ideal ar fi fost sa fie eliminati si stalpii care sustineau tabela mai veche, care au ramas "nedefiniti" la intrare.
O observatie se impune. Printre dotarile noi se remarca si cateva aparate de gimnastica in aer liber. Ele sunt binevenite, insa poate... nu aici. In primul rind, nu sunt potrivite pentru varsta celor care sunt admisi in parc, mai precis cei mici, care cauta sa le foloseasca, desi este peste puterile lor (foto 3). De altfel, se observa si o contradictie: anuntul de la intrare ne spune ca doar cei pina in 14 ani au acces la dotarile din parc (foto 1), in timp ce anuntul de la noile aparate precizeaza ca acestea pot fi folosite doar de cei care au peste 13 ani (foto 2)! Sa inteleg ca edilii s-au gindit si la insotitorii copiilor (dar si la adolescentii care au intre 13 si 14 ani), sa le ofere si lor ceva, cit timp asteapta ca micutii sa se dea in leagan?

P.S. Citesc ca se doreste ca si in Parcul Copou sa se amenajeze o pista de role si un orasel al copiilor. Ma intreb unde se vor face toate acestea, in conditiile in care parcul nu are o suprafata prea mare? Eu propun ca Parcul Copou sa fie lasat asa cum este, doar imbunatatita infrastructura de baza (in sensul reasfaltarii aleilor, nu punerii de dale, respectiv amenajarii peisagistice), pentru ca acest parc trebuie sa isi pastreze functia de parc cultural! Sa lasam parcul cum l-au facut inaintasii nostri, copiii se pot da cu rolele in Parcul Expozitiei, la fel cum se poate amenaja ceva pentru biciclete in zona Breazu.

Boala nationala

Update: aici aveti opinia unor specialisti in domeniu care sustin rolul teiului atit in protejarea de razele soarelui, cit si in combaterea poluarii stradale.

Mai multe cazuri recente mi-au "dezvaluit" faptul ca problema arborilor, a spatiilor verzi in general, reprezinta de fapt o "boala nationala". Ceea ce s-a intamplat la Iasi se repeta la nesfarsit nu numai in aproape toate orasele tarii, ci chiar si la sate, unde ne-am astepta ca oamenii sa fie mai apropiati de natura. De unde! Vorba "codrul e frate cu romanul" tine de alte timpuri, nu de cele recente, cind romanului ii place umbra doar daca merge la "iarba verde", pentru a face mititei! Am un exemplu relevant, de acum cateva zile, cind am vizitat la tara, intr-un sat oarecare din dealurile Moldovei, cimitirul, unde sunt inmormantate cateva din rudele mele. Acest cimitir mi s-a parut intotdeauna de o frumusete aparte, data nu numai de sirul de frumoase cavouri (multe interbelice) ce strajuiau aleea centrala, ci si de rindurile de copaci vechi aliniati de o parte si de alta a amintitei alei. Copacii au rezistat perioadei comuniste si primelor doua decenii post-comuniste, pina in primavara acestui an cind, prinsi de boala de care vorbeam mai sus, edilii comunei, in frunte, bineinteles, cu preotii satului, au decis ca arborii respectivi fac prea multa umbra cimitirului. Incurajati probabil de enoriasii dornici de soare (hotariti totodata sa elimine o data pentru totdeauna crengile de pe mormintele familiei), edilii au purces la o "necesara" igienizare. Igienizare in stil romanesc, adica din acesti copaci au ramas doar niste cioturi ridicole, de cca. 3 metri inaltime, din care nu mai ies nici un fel de crengi. Este de inteles acum ca imaginea cimitirului este cu totul alta, ba chiar cioturile cu pricina dau o impresie cu totul lugubra peisajului. Si asta cu acordul majoritatii comunitatii, ba chiar unii erau incantati de curajoasa actiune a primarului. Si ne mai intrebam de ce reactiile oamenilor la taierile arborilor de peste tot sunt atit de firave!

Alte exemple recente:
1. Suceava: taieri semnificative de copaci intr-o zona verde dintre blocuri, chipurile pentru a degaja proaspata proprietate a unui smecher local.

2. Bistrita: castanii de prin oras au cazut victima dorintei de igienizare a edililor locali.

3. Bucuresti: o treime din arborii de pe B-dul Magheru au disparut, locul lor fiind luat de... reclame sau jardiniere (cunoastem!).

Toate acestea arata ca avem de-a face cu o problema generala de mentalitate (plus o lipsa a spiritului civic), si nu numai cu o atitudine a autoritatilor. Lucrurile se pot schimba, dar necesita timp.

P.S. Si pentru ca tocmai am fost in SUA la o conferinta, ocazie cu care am vizitat si un oras-suburbie, va ofer linkul catre site-ul primariei locale, rubrica "intrebari spatii verzi" (pe site in dreapta, lateral, sunt alte rubrici de interes). Asta ca sa va faceti o parere privitoare la distanta care ne separa!

Viitorul turistic al orasului

Un text interesant, ce subliniaza dimensiunea mai degraba regionala a turismului orasului:

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/are-rost-sa-mizam-pe-viitorul-turistic-al-iasului-argumente-pro-si-contra--6302.html

Teii

Nu pot fi decit de acord cu cele spuse in raportul de mai jos. Nu am vazut nici o justificare, nu s-a dat numele nici unui specialist/peisagist/urbanist, care sa fi girat modul in care se "renoveaza" centrul (actiune care este prea importata pentru a fi facuta dupa ureche), totul da impresia de improvizatie, incropeala si amatorism. Am vorbit cu multi ieseni in ultima vreme si 90% sunt de aceeasi parere. Ne place, nu ne place, asta este realitatea:

http://impotriva.blogspot.co.uk/2013/03/incompetenta-confuzie-si-dezinformare.html

Strada verde

Am vazut recent aceasta fotografie si nu ma pot abtine sa nu o pun si aici. Asa mi-ar place sa arate Copoul (si nu numai)!!!

Dar daca tot m-am pornit, sa vedem cum arata strazile (din cartiere!) prin alte parti. O minunatie!

Teii, salcamii si comunicarea

Nu am intervenit in legatura cu dezbaterea privind teii de pe Stefan cel Mare din mai multe motive. In primul rind, am preferat sa stau putin deoparte si sa reflectez. In alte dati (vezi copacii de pe Socola, care nici azi nu si-au revenit), am reactionat mai devreme, insa acum, ascultind si opinia municipalitatii inclin sa ma situez undeva la mijloc. Argumentul adus de edili nu este chiar de aruncat: copacii se dezvoltasera inegal, aveau coroane de proportii diferite, alternau disproportionat pe bulevard etc. Insa la aceasta situatie se ajunsese tocmai pentru ca cei ce se ocupa de spatiile verzi adusesera copacii in aceasta stare. Faptul ca s-a permis inmultirea cablurilor de pe stalpi a facut ca cei care au fost in prima faza sacrificati sa fie tocmai arborii. Ba au fost taiati, ba ciuntiti (acesta e cuvintul potrivit, mereu am fost revoltat de felul cum se tund coroanele in Iasi), ba inlocuiti, astfel ca nu aveau cum sa se dezvolte uniform. Pina la acest punct, autoritatile au dreptate, starea de lucruri existenta nu se potrivea cu intentiile de transformare a bulevardului intr-o frumoasa artera pietonala. Ni s-a spus ca au fost consultati specialisti peisagisti si ca acestia au propus inlocuirea cu salcam japonez. Mie unul mi s-a parut ca deja s-au plantat niste arbori si ca aceia erau... platani (vezi si aici). In fine, s-a explicat de ce s-a ales acest arbore, insa explicatiile, dupa parerea mea, au venit prea tarziu. Principala problema aici a fost de... comunicare. Cei insarcinati au comunicat greu si tardiv. Dupa ce ai inceput sa tai arborii, degeaba transmiti opiniei publice ceea ce doresti sa faci. In plus, s-au subestimat mai multe lucruri. In primul rind, dragostea iesenilor pentru tei. S-a pornit simbolic de la Teiul lui Eminescu, pentru ca acum orasul sa fie cunoscut ca „oras al teilor”. Iar taierea teilor doare. In al doilea rind, autoritatile uita ca traim in epoca informatiei. Informatia circula acum mult mai repede decit acum 20 de ani, astazi avem internet, forumuri, bloguri, Facebook sau Twitter. Am cautat pe Facebook si nu am gasit o pagina oficiala a Primariei! Vrei sa comunici ceva, incepi tocmai cu Facebook, informatia ajunge instantaneu la public, mai repede decit in ziare sau tv. Apoi, au aparut in mod firesc cateva intrebari: De ce nu se pun tot tei? S-a spus ca se doreste aerisirea zonei, insa nimeni nu refuza vara umbra unor copaci. De ce se taie si castanii? Or fi ei vechi, insa nu aceasta ar fi o problema. Prin alte parti, se modifica traseul unei strazi (cunosc cazuri din US), decit sa se taie un copac batran! Si tot asa... Autoritatile nu au comunicat cum trebuie intr-o chestiune pe care au considerat-o mai puțin importantă si iată că efectele se simt, la nivel de popularitate. De la niste simpli tei!

Dar lipsa de comunicare am constatat inca de la demararea proiectului de transformare a bulevardului Stefan cel Mare in pietonal. Personal am sustinut si sustin proiectul. Aceasta e tendinta mondiala, se face loc pietonilor si biciclistilor, nu masinilor, se largesc trotuare si se adauga piste, nu strazi (cu toate ca noi suntem inca pe dos, vezi exemplul Bucurestilor, unde inca se „taie” noi bulevarde si se propun autostrazi „suspendate”). Deci pietonalul e binevenit. Numai ca s-a facut in pripa. Intrebati soferii ce parere au si nu cred ca vreti sa auziti ce este la gura lor. Inchizi un bulevard important din oras, dar inainte de asta te asiguri ca strazile ce vor prelua traficul sunt in cea mai buna stare. Cind colo noi avem un Bulevard al Independentei in santier si o Strada Sf. Andrei plina de gropi si gituita de masini oprite pe doua din cele trei sensuri de circulatie! Apoi, avem... piatra cubica. Personal nu agreez solutia aleasa. De ce acest tip de piatra si nu cel clasic (intalnit inca in zona Teatrului), care are un aspect mai ingrijit? Ceea ce vedem acum da impresia de saracacios, in nici un caz nu denota eleganta si stil. Nu stiu ce firma s-a ocupat, insa trebuiau adusi mesteri priceputi (eu ii aduceam chiar din Germania) sa bata piatra, nu niste necalificati (caci asa imi pareau), care au pus pietrele dupa un sistem numai de ei stiut (deja se vede ca se lasa in unele locuri). Macar daca se prefera modelul de la Palas, unde am vazut o piatra cubica bine aleasa si asezata. Nu e totul pierdut. Cu noii copaci, cu cladiri renovate, stalpi adecvati de iluminat si mobilier stradal bine ales si corect amplasat avem sansa unui pietonal central onorabil. Mai multe invataminte ar trebui trase din acest scandal: 1. mai multa atentie fata de spatiile verzi si mai multi tei/castani pe strazi/parcuri/printre blocuri (parerea mea este ca aceia care se ocupa acum de aceasta chestiune ar trebui sa lase locul altora, cred ca se gasesc oameni priceputi intr-un oras cu universitate de agronomie si horticultura); 2. o mai buna comunicare a edililor cu opinia publica.

  

De Ziua Unirii

Cred ca nu descrierea manifestarilor prilejuite in oras de Ziua Unirii merita amintite aici, acum. In schimb, fac trimitere spre acest text (si spre potrivitul comentariu al unui cititor, Marius):

Ziarul de Iasi, Castanul Unirii
text trimis de Mihai Caba

”Se implinesc, iata, anul acesta, 154 de ani de la acest deosebit eveniment istoric, care a schimbat harta administrativa, de atunci, a Europei. Manifestarile inchinate anual acestei scumpe sarbatori isi propun, de fiecare data, sa cinsteasca, la dimensiunea prezentului, pe inaintasii unionisti, care si-au inchinat, neobositi, truda lor de cuget, fapta si simtire romaneasca in slujba infaptuirii visului si dorintei de unire a conationalilor lor din cele doua principate romane, aducandu-le, astfel, prinosul binemeritat de vie recunostinta. La fiecare noua sarbatoare a Unirii Principatelor se aduc, urmare a unor cercetari minutioase, noi si noi marturii, probate prin documente si manuscrise autentice, care ne dezvaluie, fara tagada, file de istorie glorioasa si neperitoare ale celor ce au facut din Unire un tel. In randul acestora au excelat unionistii ieseni, care, infruntand cu curaj prigoana si persecutiile domniilor fanariote, au reusit sa-si impuna, atat pe plan intern, cat si pe plan extern, in cancelariile marilor puteri ale timpului, principiile de baza, pe care le-au fundamentat si statuat pentru infaptuirea Unirii.

Dar, despre toate acestea, asa cum ele s-au intamplat, aievea si atunci, ne poate povesti singurul martor, aflat inca in viata, participant activ la aceste momente cruciale din istoria romanilor: Castanul Unirii din Visan!” Continuarea

1900... iarna

Citesc in presa, ma uit pe strada si... ma crucesc (lamuriri aici). Ninge afara, pe strazi vedem tractoare cu remorca din care angajatii Salubris arunca nisip cu lopata! Pe bulevarde trec masini cu lama de pe vremea lui tataia! A trecut ninsoarea, au aparut  gropile. Nimic nou, se intampla in fiecare an. Tot in fiecare an isi fac aparitia pe aceleasi strazi, de data asta bombardate, echipele "cu plombele", cu asfaltarea cu maturoiul si incalzire cu butelia! Plombe care costa si care rezista cateva zile! Chiar nu realizam cit de penibila e situatia? Suntem totusi in anul de gratie 2013, nu in 1900! Intr-o tara membra UE! Fac un apel la autoritatile locale sa prinda in bugetul pe acest an, care inca nu a fost aprobat, sume pentru investitii in mijloace moderne de deszapezire! Cumparati anul acesta doua-trei utilaje mari (pentru strazi), doua-trei mici (pentru trotuare), altele anul viitor, tot asa, pina veti avea la dispozitie o tehnica moderna si eficienta pentru a actiona iarna. Alocati sume pentru aplicarea de solutii moderne de asfaltare, care sa asigure o "durata mai lunga de trai" strazilor (se stiu, se cunosc)! Amendati drastic pe cei care se ocupa de utilitati si nu refac strazile dupa diferitele interventii pe care le au! Verificati la singe firmele care castiga contracte pentru modernizarea infrastructurii si fac treaba de mintuiala!
Este obligatorie o schimbare de strategie, nu mai merge asa. Ani la rind asistam la aceeasi tragi-comedie, rid si curcile de noi cind vad ce e pe strazi dupa o ninsoare mai serioasa si cum se face treaba. Este o mizerie de nedescris, nu asa arata orasele normale iarna (am fost in Brasov de sarbatori, nu arata asa; deci se poate). Pur si simplu, exprim aici nu atit opinia mea, cit a majoritatii locuitorilor acestui oras, si spun asta dupa ce am discutat cu mai multi oameni (de la pensionari la taximetristi, si nu numai). Nu e atit un repros, cit o necesitate, nu putem merge inainte asa. Vrem capitala culturala europeana in 2020?

Nici nu stiu daca sa rid sau sa pling cind ma uit la imaginile de mai jos:

Transport in comun

Mai intai... La multi ani tuturor!
In al doilea rind, voi exprima o idee ce ar putea parea socanta (pentru unii): tare as vrea sa ii plagiem pe altii in materie de... transport in comun:

Transport gratuit la Tallinn
Studiu de caz Viena

Deszapezirea la Iasi

Dupa acest episod de iarna, cu ceva zapada (insa nu ca anul trecut), eu unul nu m-as lauda cu felul in care a decurs operatiunea de deszapezire la Iasi. In nici un caz nu as lauda pe cineva, caci nu merita, fara nici o suparare. Si iata de ce (punctual):

- in afara de Sos. Pacurari la intrare in Iasi (aici e probabil meritul celor de la drumuri nationale), eu unul nu am vazut vreun bulevard sau strada principala din Iasi "la negru". Zapada inca e pe aceste strazi. Nu mai spun de parcarile de pa margine (sau de masinile blocate acolo, nu le vede nimeni? macar in aceste zone ar trebui date niste amenzi, practic aceste masini incurca circulatia).
- strazi importante (sa zicem Sos. Nationala de la Podu Ros la Podu de Piatra, Sf. Andrei, Eternitate, splai Bahlui) au vazut in treacat lama masinilor de deszapezire.
- strazile mici... nu exista!
- gheata este peste tot, desi ninsoarea a incetat de ceva vreme. De ce nu se da cu antiderapant in continuare? De ce se circula cu vitezele 1 si 2 in tot orasul? Nu se gindeste nimeni la poluare?
- utilajele folosite pentru deszapezire sunt antice. Inca folosim tractoare cu lama, inca aruncam nisip cu lopata din remorca? Mie unul mi-ar fi rusine cu astfel de utilaje in 2012! Singurele utilaje noi sunt acele tractorase pentru trotuare, ce trebuie... inmultite.
- pentru deszapezirea strazilor laturalnice, de ce nu se monteaza lame masinilor de la Salubris? Acest lucru le-ar facilita accesul si ar contribui si la curatirea acestor strazi.
- o bila alba ar fi faptul ca proprietarii de magazine si-au invatat lectia si, de frica amenzilor, curata in fata.
- in rest, multe din trotuare ori nu se mai cunosc, ori au devenit adevarate patinoare. Doar pe bulevarde am vazut trotuare curatate.
- numai sare si nisip? Clorura de calciu (ca si altele) nu exista? Macar pe trotuare sa se dea cu asa ceva, face minuni (vazut cu ochii mei pe alte meleaguri unde, fapt de neinchipuit la noi, la 5-6 ore de la oprirea ninsorii trotuarele si strazile erau uscate!). Daca aceasta solutie e scumpa (pe piata), de ce nu se angajeaza un inginer chimist, de ce nu se cumpara substantele componente si de ce nu se fabrica direct de Citadin? Ca doar nu avem de-a face cu cine stie ce reteta secreta? Ar fi si mai ieftin si s-ar vedea efectele imediat!

Postez in final o fotografie edificatoare de pe Sos. Nationala, zona magazinului Mercur Mary.

Bonus, o fotografie din aceeasi zona, dar cu o alee laterala, unde acelasi spatiu de trecere este impartit atit de masini, cit si de pietoni!

SMS transp

Aflam din presa ca regia de transport a introdus o modalitate comoda si rapida pentru plata biletelor de transport in comun, buna mai ales pentru zonele unde nu exista statii de bilete, ca si pentru cei care folosesc doar ocazional mijloacele de transport:

"Re­­prezentantii regiei de trans­port au decis sa simplifice modalitatea de achizitie a biletelor prin SMS pentru cele trei trasee, pentru a veni in sprijinul solicitantilor. Bi­letul cu o singura calatorie cumparat prin SMS costa 0,45 de euro (echivalentul a 2 lei), si are o valabilitate de o ora din momentul in care cumparatorul primeste mesa­jul de confirmare. Acest mesaj va veni, potrivit oficialilor RATP, la circa 15-20 de secunde de la trimiterea SMS-ului, iar solicitarea trebuie facuta inainte de a urca in mijlocul de transport. Daca iesenii doresc sa achizitio­neze un abonament de o zi prin SMS, trebuie sa trimita litera A, de la „abonament", in mesajul trimis la numarul 7494. Costul abonametului de o zi cumparat prin SMS este de 1,5 euro cu TVA si va fi va­labil timp de 24 de ore. Acest sistem a fost implementat de doua zile la Iasi, pentru a le oferi posibilitatea calatorilor sa cumpere bilete la orice ora, dar si din statiile fara ghereta de bilete. Deo­camdata, pot fi achizitionate prin SMS doar bilete cu o calatorie si abonamente de o zi, valabile pe toate liniile.
Dupa prima zi de functio­nare a noului sistem de bilete prin SMS, oficialii regiei vin cu precizari. Astfel, iesenii care doresc sa-si achizitio­neze bilete RATP prin SMS pentru traseele prelungite, cum sunt 30b, 41b si 43c, pot sa trimita la numarul 7494 doar numarul traseului, nu si litera de dupa numar („30", chiar daca solicitarea este pen­tru „30b", de exemplu)."  sursa

Ideea este foarte buna si o sustin. Mai putin fericita mi se pare necesitatea introducerii numarului traseului pentru care se cere bilet prin SMS. Spun asta, din motive de eficienta. Sa zicem ca sunt in Copou si astept un mijloc de transport pentru Podu Ros. Am la dispozitie tramvaiul 1 si autobuzele 28 si 41. Ce fac, trimit SMS pentru traseul 1 si astept binevoitor sa treaca pe linga mine autobuzele care, poate, sosesc mai devreme in statie? Daca, dintr-un motiv oarecare, tramvaiul intarzie si astept 30 min. sau mai mult? Asta in conditiile in care biletul prin SMS e valabil doar o ora. In aceste conditii, personal, nu voi mai face greseala de a lua un astfel de bilet. Mai bine se putea cumpara biletul simplu, fara introducerea traseului, calatorul sa se poata urca in orice mijloc, avand o ora pentru calatorie. Simplu si eficient! Se putea lasa posibilitatea de a introduce un mesaj doar pentru cei ce doresc abonament de o zi.

Prea multe accidente

Aproape zilnic citesc in presa locala despre accidente. Nu are rost sa ofer vreun link, cu totii le-am vazut (unii chiar pe viu, inclusiv subsemnatul, un biciclist atins usor pe o trecere de pietoni de pe Sf. Lazar), sunt atotprezente. Accidente pe trecere, pe pasarele, pe alei, peste tot! Strazile orasului au devenit un pericol pentru toti, pietoni, soferi, majoritatea nevinovati, unii vinovati. Consecinta: vieti pierdute (la cimitir sau prin spitale), masini distruse, pagube materiale (inclusiv publice). Si totusi de ce am ajuns in aceasta situatie? Trecind peste soferii indisciplinati (care sunt peste tot), eu cred ca, in parte, responsabile indirect de aceasta situatie sunt si santierele nesfarsite din oras, care au dat peste cap atit circulatia rutiera, cit si... respectarea regulilor de circulatie. Santierul in sine nu are nici o vina, este bine ca se construieste in oras, problema o reprezinta faptul ca pentru multi soferi zonele cu santiere se transforma brusc in zone fara reguli. Degeaba sunt semne, nimeni nu le mai respecta, din dorinta de a ajunge la destinatie. Mergeti la Fundatie si veti vedea ca soferii care coboara din Copou nu mai respecta (nu toti) semnul de cedeaza trecerea care ii asteapta la intrarea in intersectie. Mergeti pe str. Moara de Foc/Silvestru si veti vedea ca soferii merg pe constrasens in zona santierului de la pasajul Bancila. Si exemplele pot continua. Pe de alta parte, bulevardele proaspat terminate au devenit piste de curse: str. Silvestru, sos. Pacurari, chiar b-dul Carol!
Dar si modul in care este gindita circulatia in intersectii favorizeaza accidentele. Lipsa culorii separate pentru virare stanga in majoritatea intersectiilor a transformat multe astfel de zone in terenuri de lupta. Este care pe care! Sa mai spun de cite ori am vazut soferi trecind pe rosu?  Sau citi soferi cred ca culoarea verde intermitent (pentru dreapta) le da prioritate?! Sa ii mai amintesc pe taximetristi (no offense)?
Toate acestea au facut ca indisciplina soferilor sa fie maxima. Si aici vin alte intrebari: unde sunt camerele video care monitorizeaza intersectiile? Nu par sa existe, desi ar trebui instalate cu prioritate in astfel de locuri. Unde sunt politistii? Eu unul ii vad destul de rar, de obicei dimineata prin Podu Ros, unde e foarte aglomerat. Inteleg ca sunt ocupati cu multe alte treburi, inteleg ca sunt putini la numar, insa deja problema a devenit cronica si punem in pericol viata cetatenilor. Realmente, imi fac griji pentru mine, familia mea si cei din jur.
Solutiile vin din cele spuse mai sus: o mai buna delimitare/marcare a santierelor ce sunt in desfasurare in oras; camere video in intersectii si in zonele sensibile; semafoare inteligente (vezi aici) pentru trecerile de pietoni/intersectiile cu probleme; noi sensuri giratorii; o mai vizibila prezenta a politiei pe strazi (inclusiv cu monitorizarea de la distanta a intersectiilor si a strazilor recent refacute); montarea (la primavara) de noi limitatoare de viteza (cu toate ca nu le agreez, le vad ca solutie pentru strazile care imbie la viteza). Siguranta publica este in joc, astfel ca nu trebuie aminata luarea acestor decizii.

Sfaturi de iarna - conducere

Am sa postez aici cateva informatii foarte utile ce privesc conducerea pe timp de iarna (pe drumul national ce pleaca din Iasi spre Roman/Pascani, dar si in oras). Desi ma indoiesc ca soferii bolizilor care produc accidente pe banda rulanta vor citi vreodata acest text, am speranta ca el le va prinde bine macar celorlalti participanti la trafic, cei care incearca sa "abordeze" iarna soseaua cu precautie.
Textul nu imi apartine, il postez aici din bunavointa si cu acordul autorului, dnul Gabriel Mihaila (postat initial pe Facebook).

SFATURI DE IARNĂ (1)
 

Pentru că de acum încolo iarna nu ne mai poate păcăli şi ne putem trezi oricînd cu manifestările ei, cu fenomene meteorologice atît de variate de la o zi la alta, de la o oră la alta – ca unul care mai bine de 30 de ani din viaţă a coordonat activităţi de deszăpezire atît în zone montane cît şi pe meleagurile natale – îmi permit să vă dau cîteva sfaturi pentru aceia dintre dumneavoastră care conduceţi o maşină pe timpul iernii.
De la început trebuie să precizez faptul că circulaţia în oraş şi condiţiile meteorutiere diferă substanţial faţă de circulaţia în zona interurbană.
„Iarna nu-i ca vara!” a spus pe bună dreptate unul din înţelepţii neamului...Dacă vara fenomenele meteorutiere sunt oarecum constante şi nu se pot întîmpla instantaneu prea multe lucruri care să ne surprindă înafară de vreo ploaie torenţială însoţită de furtună care poate fi totuşi uşor observată şi prevăzută, iarna în aceiaşi zi, de la oră la oră, de la minut la minut chiar, fenomenele meteorologice au o dinamică atît de rapidă şi imprevizibilă încît dacă nu conştietizăm acest lucru putem fi surprinşi, iar asta ne poate determina să avem reacţii necontrolate cu consecinţe grave uneori.
Trebuie să ştiţi că într-o zi obişnuită de iarnă dacă vă deplasaţi pe o distanţă de 50 – 100 de kilometri, vă puteţi întîlni cu situaţii total diferite. Pentru a fi cît mai bine înţeles, am să exemplific şi vă voi spune că o deplasare de la Iaşi la Paşcani sau la Roman de exemplu, vă poate pune în situaţii total neprevăzute şi este bine să luaţi aminte asupra acestor sfaturi izvorîte dintr-o experienţă „de o viaţă”.
• Plecînd de la Iaşi şoseaua poate fi uscată iar vremea puţin ceţoasă în oraş. Temperatura, în jur de 1-2 °C. Cu cît ne îndepărtăm de oraş, unde temperatura exterioară este oricum mai mare decît înafară datorită concentrării pierderilor de căldură, deja de la METRO încolo - fără ca noi să percepem în interiorul maşinii – temperatura exterioară a scăzut la 0°C, sau chiar - 2°C. Ceaţa din atmosferă se depune pe carosabil şi îl umezeşte uşor, sau se transformă în chiciură şi se pudrează drumul. Acesta este un moment foarte periculos deoarece deja s-a format o peliculă invizibilă de alunecuş care micşorează enorm de mult aderenţa pneurilor. Pe traseu, şoseaua este traversată din loc în loc de podeţe şi poduri. Fiind curenţi de aer rece care circulă pe dedesupt, îngheţul umezelei sau a brumei se produce mult mai rapid decît pe restul şoselei unde temperatura înmagazinată în timpul verii în profunzimea fundaţiei menţine o diferenţă de 2-5 °C în plus. De la Leţcani, mergînd spre Tg. Frumos, observăm că începe să fulguiască...Porţiunea de la ieşirea din Leţcani pînă în Podu Iloaiei este un cîmp deschis, cu deal pe partea dreaptă cam 5 kilometri. Pe această porţiune de şosea există curenţi reci care circulă „ la rasul” şoselei şi care determină un îngheţ cvasiinstantaneu a umezelii ce se datorează topirii pojghiţei de zăpadă sub rulajul roţilor. Drumul este şi în aliniament şi sinuos, cu unele curbe în plan orizontal şi vertical. Nefiind zăpadă mare, iar drumul prezentîndu-se negru şi umed, în maşină avînd confort de căldură şi ambient, nu sesizezi că rulezi pe o suprafaţă glisantă. Ce, nu ai mai mers şi vara pe ploaie şi drum ud? Ei bine, asta este capcana! Trebuie să frînezi instantaneu şi ţi se întîmplă să o faci pe un podeţ, într-o curbă de 90° şi observi cu groază că nu poţi controla maşina. Te pierzi, apeşi mai tare frîna şi ieşirea în decor este poate cea mai uşoară urmare...
• De la Podu Iloaiei, ninsoarea se înteţeşte şi ninge cu fulgi mari şi apoşi. Mai mult o lapoviţă, dar îţi reduce substanţial vizibilitatea. Dacă nu conştientizezi acest lucru şi nu ai o vizibilitate perfectă la parbrizul tău, la lunetă şi retrovizoare, ai mari şanse să nu-ţi dai seama că după autobuzul din faţă pe care te pregăteşti să-l depăşeşti mai ete un TIR, iar în faţa lui o căruţă...Tu ai maşină tare, puternică, nu te temi şi intri în depăşire...Abia cînd dublezi vezi autocarul, TIR-ul şi căruţa...Din faţă percepi că se apropie un bolid ca al tău! Accelerezi la maximum, forţezi să intri în coloană, dar intri pe o mică porţiune de polei şi atunci nu mai ai ce face...
• Cu cît înaintăm spre nord, ninsoarea se înteţeşte. Întîlnim din sens opus utilaje cu lamă care împrăştie material antiderapant şi asta ne linişteşte oarecum. Este mai mult o iluzie, pentru că nici un utilaj din lume nu poate acţiona încît să aducă siguranţă maximă. Apoi, trebuie să cunoaştem că utilajele care acţionează au de regulă o rază de acţiune de circa 25 – 50 de kilometri şi nu putem şti cînd acestea au trecut în faţa noastră...E posibil ca utilajele ce noi le-am întîlnit să se întoarcă înapoi pe sensul nostru de mers abia peste 1-2 ore...Din acest motiv, zăpada pe care rulăm începe să devină din ce în ce mai groasă, are 2-3 cm, are 5-10 cm, ninge continuu abundent, a început şi viscolul, după Tîrgu Frumos, pe „creastă” suflă cu putere şi parcă ninge de peste tot: şi din cer şi din pămînt...E seară bine, suntem concentraţi să depistăm în faţă orice luminiţă care indică prezemţa unei maşini. Pe o asemenea ninsoare viscolită, nu sesizăm de la 30 de metri un camion rămas în pană pe şosea că i-a îngheţat nenorocitului motorina...E plin de zăpadă şi nu-i merg luminile. În ultima clipă frînăm brusc şi simţim cum ne fuge spatele undeva într-un şanţ...Circulaţia pe un astfel de timp nu trebuie să se facă cu o viteză mai mare decît a treia, iar a patra să fie doar de rezervă la o depăşire obligatorie, după care se revine la a treia...
• Am ieşit din Ruginoasa, sau din Strunga şi observăm că spre surprinderea noastră şoseaua pare uscată, iar ninsoarea s-a mai domolit. E drept, vîntul suflă puternic din lateral. Punem o frînă de verificare şi observăm că ţine. Accelerăm, că mai avem de mers destul şi nu trebuie să ne prindă noaptea. Întîlnim venind din faţă maşini ninse, cu zăpadă groasă pe bot, dar vedem şi utilaje grele cu lama ridicată care merg în sens invers cu al nostru.Ne simţim liniştiţi şi apăsăm acceleraţia. Urmează Trei Iazuri, succesiune de curbe, cu o curbă stînsă la dreapta. Luînd virajul degajat, ne trezim în faţă la 10 – 15 m cu un sul de zăpadă transversal drumului înalt de 50 – 60 cm. Din faţă, în acelaşi timp, luminile unei maşini care se apropie simultan. Instinctul te face să frînezi brusc speriat că iei în plin sulul de zăpadă care este mai gros pe partea ta. Înclini să furi spre ax, unde ţi se pare mai subţire, dar frîna şi virajul brusc te „agaţă” de cel care a venit din direcţia opusă...
• Rulezi pe şosea, e noapte, e viscol şi vezi în faţă un utilaj tip „solniţă” care împrăştie antiderapant. Are viteză relativ mică, e aliniament, cunosc bine drumul, nu-mi vine nimic din faţă, intru în depăşire. În acel moment, de pe discul rotitor al utilajului, un bulgăre îngheţat de antiderapant este proiectat în parbrizul meu, exact cînd am început dublarea. Nu mai văd nimic, calc brusc pe frînă şi iau viraj dreapta instantaneu. Instinctul de conservare. În cel mai fericit caz am ajuns în şanţ sau în gulerul de zăpadă lăsat de lame pe marginea drumului...În cel mai fericit caz.
• Pe ninsoare viscolită un strat de zăpadă îngheţată acoperă indicatoarele de atenţionare sau de obligativitate. Vizibilitatea scade uneori aproape brusc pe porţiuni de 50 - 500 de metri, cînd intri şi ieşi alternativ din nori denşi de ceaţă. Acum rulezi pe uscat, şi dai de o groapă sau denivelare în care s-a acumulat apă şi care a îngheţat, iar tu tocmai în acea secundă, ACOLO, trebuie să frînezi.
• Sunt zile calde de iarnă în care în loc să ningă, plouă mocăneşte. Afară, temperatură de 4-5°C. Habar nu ai că la 1 km în faţa ta există un coridor parşiv de curent rece care scade temperatura brusc la 0 grade. Ploaia care cade mărunt îngheaţă instantaneu pe parbriz, dar şi pe şosea. Observi dintr-o dată că ştergătoarele nu mai „usucă” şi încep să alunece pe o pojghiţă de gheaţă. Se încarcă din ce în ce mai tare şi te chinui să străpungi cu privirea sticla şi gheaţa. E cel mai criminal fenomen natural, practic de neanihilat. Se numeşte POLEI GENERAL. Se formează instantaneu şi pînă la a se interveni durează de obicei cel puţin o jumătate de oră – timp în care tamponările se ţin lanţ. Trebuie să ştiţi că o Bază de Deszăpezire este la circa 30 – 40 de kilometri distanţă una faţă de alta. Din momentul alertării se încarcă utilajul preţ de 10-15 minute, iar apoi deplasarea pînă în zona semnalată îi mai ia maşinii încă cel puţin o jumătate de oră, în funcţie de distanţa pînă la Bază. Şi utilajul care se deplasează să împrăştie material antiferapant se confruntă cu aceleaşi greutăţi. Şi la el îngheaţă parbrizul şi cauciucurile lui rulează pe un carosabil ca sticla. El împrăştie antiderapantul ÎN URMA sa, iar în faţă e tot sticlă. De multe ori, dacă materialul antiderapant nu conţine proporţie suficientă de sare, nu-şi poate face efectul şi este imediat acoperit cu polei...Daca sesizati ca este polei general, OPRITI imediat masina cat mai pe dreapta (eventual inafara partii carosabile) porniti avariile si IESITI din masina in decor, mai departe de sosea. Sunati imediat la 112 si semnalati faptul ca-i polei general si unde va aflati ( intre ce localitati). Asteptati pana trec utilajele care imprastie antiderapant afara din masina si pana vedeti coloana ca se pune in miscare. Orice metru parcurs pe polei general, este un risc pentru viata. Daca intalniti indicatorul "Drum Inzapezit"nu fortati sa treceti, ca va riscati viata si puteti sa sfarsiti inghetat in masina. Tineti cont de sfaturile si de semnele date de drumari si de Politie. Nu fortati sa intrati in coloana intre utilajele de deszapezire. Cand vedeti ca actioneaza in baterie (decalate) doua sau mai multe lame, nu incercati depasire sau sa le impingeti spre margine. Acolo va ramane o insula de zapada care va deveni gheata si va putea lua viata unui om.

Spre deosebire de zona interurbană, în oraş capcanele ivite în trafic sunt de altă natură, iar starea carosabilului este mult mai greu de menţinut curată.
În oraş – spre deosebire de interurban – nu ai unde să împingi zăpada care se aglomerează la bordura trotuarului, unde se formează ziduri înalte de zăpadă îngheţată. E foarte dificil şi costisitor să transporţi mii de tone de zăpadă undeva unde ai acces, unde este suficient de aproape şi nu poluezi. Zăpada este îmbibată cu nisip şi sare care „arde” spaţiile verzi de la marginea trotuarului, iar nisipul înfundă primăvara canalizaţia pluvială. Ce nu intră în canal se transformă în praf migrator şi inhalăm chiar şi în parc...
Pe şosea, zăpada este împinsă la patrularea lamelor dincolo de acostament, pe şanţ, se topeşte pe şanţ, iar carosabilul se usucă aproape imediat la ger sau la soare.
• Pe stradă, în oraş, gulerele de zăpadă care stau pe marginea străzilor se topesc lent pînă în aprilie – mai şi sunt sursă continuă de apă care bălteşte în denivelări şi gropi. La zero grade celsius, îngheaţă şi sunt surprize pentru cei care trebuie să frîneze brusc.
• Capacele de canalizare degajă căldură şi topesc uşor stratul de zăpadă pe o rază de 1-2 m, care după un prag de temperatură negativă îngheaţă şi devine patinoar.
• Conductele de termoficare care traversează străzile la fel, încălzesc asfaltul şi acolo zăpada devine un prag de gheaţă.
• Dacă la cîmp deschis drumurile se proiectează preponderent pe direcţia predominantă a vîntului, în oraş blocurile înalte funcţionează ca schimbătoare de curenţi sau ca parazăpezi şi dintr-o dată te trezeşti la un viscol că se crează un dop troienit într-o intersecţie.
• Făgaşele îngheţate ce se formează în zăpada care nu a fost curăţată la timp, te pot „arunca” cîţiva centimetri lateral, suficient să atingi o maşină alăturată.
• Trebuie să ai în portbagaj o lopată cu care să poţi oricînd să te ajuţi să ieşi dintr-o parcare.
• Materialul antiderapant se împrăştie manual ca acum 60 de ani din mersul camionului şi oricînd te poţi trezi în faţă pe parbriz cu o lopată cu nisip. Muncitorii care abia se ţin în echilibru pe camionul în mers în timp ce lopătează nu mai au şi grija autovehiculelor care circulă...
• O conductă de apă care se sparge, peste o oră a făcut pe stradă un patinoar de care nu ştiai cînd ai plecat de acasă, aşa că te trezeşti că frînezi pe gheaţă.
Am făcut toate aceste consideraţii în dorinţa de a vă împărtăşi cîteva aspecte menite să vă dea de gîndit şi să vă apere pe cît posibil să cădeţi în capcane nevăzute. Totuşi, chiar dacă dumneavoastră luaţi toate aceste măsuri de precauţie, e bine să cunoaşteţi că nu toţi participanţii la trafic cunosc şi respectă conduita preventivă pe timp de iarnă şi înafară de propriile măsuri, mai ai nevoie şi de noroc. Dar mai ales, de ajutorul lui Dumnezeu.