Acest blog a aparut din necesitatea de a raspunde cu posibile solutii adevaratelor si numeroaselor probleme ale orasului Iasi. Accept orice sugestie (serioasa) pe blog (cele bune vor fi publicate). Prof. univ. Laurentiu Radvan, dr. in specialitatea istorie urbana, UAIC.
Sunday, December 18, 2016
Timelapse Iasi (30 de ani)
Campania electorală recent încheiată a pus în discuție, la nivelul Iașiului, direcțiile dezvoltării viitoare. Unii politicieni mai apăsat, alții cu o voce mai domoală, au ridicat problema investițiilor publice și private în oraș și împrejurimi, investiții foarte necesare din perspectiva creșterii zonei, pol de creștere majoră pentru Moldova. Dintre toate, o autostradă care să lege Iașiul de vestul țării ar trebui să reprezinte tema centrală, căreia i se adaugă spitalul regional de urgențe, centura orașului și altele. Rămânem cu speranța că parlamentarii proaspăt aleși nu vor uita de prioritățile majore are regiunii și că vor trece peste apartenența politică pentru a susține aceste proiecte mai departe, până la finalizarea lor.
Această postare privește însă nu atât spre viitor, cât spre trecut, spre ultimele decenii de dezvoltare (sau nu) a orașului. Google Earth oferă acum ocazia vizualizării unui timelapse, care permite identificarea etapelor de creștere sau stagnare pentru Iași și împrejurimi din 1984 și până în prezent. Am preluat această ”curgere” a anilor în mai multe feluri, pentru a sublinia principalele momente din viața economică a orașului. Ce observăm? În primul rând, partea a doua a anilor 80 a reprezentat momentul finalizării unor cartiere noi de locuințe, fapt vizibil pe plan între 1984 și 1989: CUG II, Păcurari (zona de dincolo de Mimoza), Țigarete, Tătărași-Oancea, dar și Tomești, Dancu și Lunca Cetățuii; industrializarea era în bună parte încheiată, iar infrastructura locală atinsese nivelul cunoscut.
Anii 90 au reprezentat o perioadă de regres, cu conservarea structurilor locative existente (cu finalizarea câtorva blocuri care erau în construcție în 1989), fără investiții în infrastructură și cu începutul lent, dar sigur, al procesului de dezindustrializare. Din 2002-2003, planul începe să sufere transformări. Dezindustrializarea se accentuează, în paralel cu creșterea numărului locuințelor, dar nu în Iași, cât mai ales în comunele limitrofe. Iașiul prezintă o stagnare din acest punct de vedere, datorită prețurilor în creștere continuă la terenuri și apartamente (blocurile ANL au fost doar o picătură în ocean), în timp ce în afară este tot mai vizibilă extinderea ariei locuite în Valea Lupului, Miroslava și Valea Adâncă; din 2004-2005 sunt vizibile și transformări similare în Horpaz, Lunca Cetățuii, Breazu, Vișan și Dancu. De altfel, direcțiile de expansiune sub-urbană au fost (și vor continua să fie), în ordine, vest, sud, mai lent nord și est, din motive ușor de explicat.
Din 2011-2012, planul ne sugerează o intensificare a ritmului creșterii în comunele suburbane, cu numeroase suprafețe agricole care lasă loc noilor zone de locuințe familiale, de data aceasta și orașul intrând în dezvoltare. De altfel, planul sugerează direcțiile viitoare de extindere a ariei locuite în Iași, cu zone precum Păcurari-cimitirul evreiesc sau Moara de Vânt (spre aeroport), care prezintă potențial semnificativ de creștere în următorii ani. În interiorul Iașiului au avut loc mai mult ”upgradări” la locuințe, în sensul anvelopării blocurilor comuniste sau demolării caselor vechi și ridicării unor construcții tip vilă peste tot în oraș, o dezvoltare mai accentuată cunoscând-o zone precum Sf. Andrei, Sf. Lazăr-Tudor Vladimirescu, Eternitate-Moara de Vânt. O problemă în acest sens o reprezintă neaplicarea sau nerespectarea planurilor zonale (în lipsa unui PUG), ceea ce a dus la situații care afectează dezvoltarea coerentă a orașului, cu blocuri de locuințe cu multe niveluri ”plantate” în mijlocul unor cartiere de case cu un singur nivel. În paralel cu dezindustrializarea, a avut loc procesul de implantare pe terenuri care au aparținut unor foste fabrici (dar si pe foste terenuri agricole sau pe locul strandului) a unor complexe comerciale, de dimensiuni mai mari sau mai mici, fapt de asemenea vizibil pe plan. Cel mai mare complex de acest fel, Palas, a modificat radical aspectul zonei dintre Palat şi Podu Roş, la fel cum și, la alte dimensiuni, zona dintre Valea Lupului și Lețcani a cunoscut prefaceri semnificative. În ceea ce privește infrastructura, lucrurile au stagnat până la mijlocul primului deceniu din noul mileniu, când au început lucrările la pasajul de la Hala Centrală. Finalizate cu greu după șapte ani, acestea au fost urmate de construcția pasajelor Octav Băncilă și Eminescu, terminate într-un timp puțin mai scurt. Se adaugă centura de sud a orașului, care însă leagă drumul european de drumuri județene de importanță mai redusă, neatingând scopul dorit, dar și amenajarea cursului Bahluiului (sectorul din oraș). În fine, mult-așteptata modernizare a aeroportului încheie un șir de lucrări insuficiente la nivel de infrastructură în acești 30 de ani. Sperăm ca în următorii zece ani să putem vizualiza pe un timelapse similar și traseul autostrăzii.
Concluzia o putem trage cu toții. După un final de regim comunist, cu investiții majore și cu o dezvoltare pronunțată a orașului, dar și cu o modificare radicală a topografiei locale, a urmat un deceniu pierdut, pentru ca în ultimii zece ani Iașiul să revină la creștere economică, una reală, chiar dacă nu întotdeauna resimțită și în buzunarele ieșenilor. Suburbiile (noțiune care, din păcate, nu are la noi și o definire administrativă) au explodat, mai ales în părțile de vest și sud, cu o creștere demografică la fel de susținută. Dacă extindem aria cercetării (și o vom face în viitorul apropiat), constatăm că în cele 11 comune din zona de interes a Iașilor (ca să nu spun zona metropolitană, una încă nefuncțională) locuiesc după domiciliu peste 103.000 de oameni, potrivit Institutului Național de Statistică. În multe localități numărul locuitorilor s-a dublat, Miroslava, dar și Ciurea, Tomești și Holboca, având acum o populație ce o depășește pe cea din Târgu Frumos sau Hârlău! Pentru Iași, acest nou ritm trebuie să fie păstrat la un nivel susținut, altfel orașul va rămâne în urma celorlalți poli de creștere din țară, Cluj, Timișoara, Constanța sau chiar Craiova, care beneficiază de atuul poziției și de acces la infrastructură mai modernă.
Mai jos se află atât acest timelapse, cât și timeframe-uri pe ani, atât zona Iași-suburbii, cât și câteva studii de caz (sudul orașului și spațiul dintre Podul de Piatră-Palas-Tudor Vladimirescu).
Timelapse (Iasi la search)
Studii de caz:
1. Iasi (1984, 1989, 1994 2004, 2007, 2010 2013, 2016)
2. Iasi - vecini sud (2003, 2009, 2012, 2016)
3. Iasi - centru/sud (2003, 2009, 2012, 2016)
Enjoy!
Sunday, December 4, 2016
Parcari (reloaded)
Pe acest blog am scris despre parcari de atitea ori incat nici eu nu mai tin sirul textelor postate. Am prezentat solutii, am punctat inca din 2006 problemele existente, fara prea mare succes. O vizita recenta in Brasov m-a determinat pentru a nu stiu cita oara sa reiau subiectul. M-a impresionat modul in care edilii de peste munti au cautat sa rezolve problema: au amenajat peste tot parcari, in cartiere se afla parcari de resedinta cu abonamente date pe baza de licitatie (dar cu sume rezonabile si cu oferta pentru "tot poporul", fara a invrajbi vecin cu vecin), iar in centru sunt parcari cu plata la parcometru. Bineinteles ca nici acolo nu sunt toti multumiti, insa solutiile adoptate sunt de bun simt si au rezolvat cit de cit problema. Pe marile bulevarde s-a trecut la un sistem pe care il vad implementat si la noi, cum l-am vazut de altfel introdus si in orase aflate mai la vest de Romania: crearea de alveole in trotuare, cu pastrarea arborilor stradali si cu delimitarea unui spatiu pietonal rezonabil (1,5 m.). Am remarcat acum cativa ani introducerea acestui sistem si la Focsani. La Brasov, pentru a fi siguri ca zona pietonala este respectata, autoritatile au delimitat-o prin solide bare metalice (care nu apar inca amplasate in fotografia de mai jos, dar azi ele exista):
Eu cred ca astfel de alveole pentru parcare pot fi amenajate cel putin in Pacurari si Nicolina-CUG, unde trotuarele au dimensiuni generoase:
S-ar reda circulatiei banda de linga trotuar si astfel am contribui la mult-dorita fluidizare a traficului. Pe aleile inguste din cartierele Cantemir/Podu Ros/Tutora sau Tatarasi/Ciurchi, chiar Copou, s-ar putea adopta un sistem similar, pastrind astfel si vegetatia. Nu stiu cit mai trebuie sa asteptam pentru a trece la treaba si la Iasi. Si aici ma refer nu la amenajarea ici si colo a unor locuri de parcare, cind in Alexandru, cind in Tatarasi (licitate adesea la sume exagerate pentru buzunarul ieseanului de rind), ci o abordare centralizata, coerenta, a sistemului in tot orasul, cu diferentiere intre zona rezidentiala si centru. Dar cu un departament special pentru parcari al Primariei, care sa trateze -cum am subliniat intotdeauna- acest serviciu ca unul public, nu sa se spele pe maini si sa paseze problema unei firme private (cum ar dori unii).
Eu cred ca astfel de alveole pentru parcare pot fi amenajate cel putin in Pacurari si Nicolina-CUG, unde trotuarele au dimensiuni generoase:
S-ar reda circulatiei banda de linga trotuar si astfel am contribui la mult-dorita fluidizare a traficului. Pe aleile inguste din cartierele Cantemir/Podu Ros/Tutora sau Tatarasi/Ciurchi, chiar Copou, s-ar putea adopta un sistem similar, pastrind astfel si vegetatia. Nu stiu cit mai trebuie sa asteptam pentru a trece la treaba si la Iasi. Si aici ma refer nu la amenajarea ici si colo a unor locuri de parcare, cind in Alexandru, cind in Tatarasi (licitate adesea la sume exagerate pentru buzunarul ieseanului de rind), ci o abordare centralizata, coerenta, a sistemului in tot orasul, cu diferentiere intre zona rezidentiala si centru. Dar cu un departament special pentru parcari al Primariei, care sa trateze -cum am subliniat intotdeauna- acest serviciu ca unul public, nu sa se spele pe maini si sa paseze problema unei firme private (cum ar dori unii).
Tuesday, November 1, 2016
Timisoara si Iasi - diferente
Recent la Timisoara s-a finalizat proiectul ''Trafic management şi supraveghere video''. Spre deosebire de sistemul ''inteligent'' negociat la Iasi cu UTI, proiectul din Banat ''asigură unda verde pe principalele artere urbane''. Personal, am sustinut unde verde si pentru marile bulevarde din Iasi.
In plus, sistemul de la Timisoara ''mai asigură gestionarea flotei de transport public de călători a RATT şi asigurarea priorităţii selective de trecere pentru vehiculele RATT dacă sunt întârziate faţă de grafic, precum şi constituirea unei arhive de date de trafic (volum, grad de ocupare, procente de viraj etc.) pentru intersecţiile incluse în sistem, care va permite realizarea mai uşoară a studiilor de trafic. Managementul inteligent al traficului include dispozitive specializate de detectare a contravenţiilor la Codul Rutier (depăşirea limitei de viteză şi pătrunderea în intersecţie pe culoarea roşie), dar şi includerea unui subsistem video CCTV performant, cu recunoaştere automată a numerelor de înmatriculare''.
Deci din nou diferente semnificative fata de proiectul de la Iasi, care insista pe senzori de trafic si adaptarea semaforizarii in functie de nivelul de trafic, fara a favoriza transportul in comun. Totul... tot cu fonduri europene, cheltuite se pare mai cu cap in Banat!
Textul integral aici.
In plus, sistemul de la Timisoara ''mai asigură gestionarea flotei de transport public de călători a RATT şi asigurarea priorităţii selective de trecere pentru vehiculele RATT dacă sunt întârziate faţă de grafic, precum şi constituirea unei arhive de date de trafic (volum, grad de ocupare, procente de viraj etc.) pentru intersecţiile incluse în sistem, care va permite realizarea mai uşoară a studiilor de trafic. Managementul inteligent al traficului include dispozitive specializate de detectare a contravenţiilor la Codul Rutier (depăşirea limitei de viteză şi pătrunderea în intersecţie pe culoarea roşie), dar şi includerea unui subsistem video CCTV performant, cu recunoaştere automată a numerelor de înmatriculare''.
Deci din nou diferente semnificative fata de proiectul de la Iasi, care insista pe senzori de trafic si adaptarea semaforizarii in functie de nivelul de trafic, fara a favoriza transportul in comun. Totul... tot cu fonduri europene, cheltuite se pare mai cu cap in Banat!
Textul integral aici.
Wednesday, October 19, 2016
Opriti haosul din trafic!
Am așteptat să treacă Zilele
orașului și hramul Sfintei Parascheva pentru a scrie acest text. Și asta deoarece
această perioadă din an nu este cea mai potrivită pentru a discuta despre
haosul din traficul orașului. Haos care pare să devină ceva cotidian! Din capul
locului spun că ceea ce voi scrie aici nu o să fie pe placul multora. Nu va fi
pe placul celor care s-au deprins cu gustul mașinii personale, nici pe placul
edililor care – nu știu cum se face – nu găsesc soluții pentru această
situație. Cert este un fapt: așa nu se mai poate!
Cei care ne vizitează orașul
descriu mai bine situația, atunci când au nefericita inspirație să vină la Iași
cu mașina. Mulți spun că, în afara Bucureștiului – totuși capitală și oraș de
peste două milioane de locuitori (dar și primul din Europa la ambuteiaje!) –,
nu au mai întâlnit așa ceva în țară. Unii, și nu mă refer la vizitatori din
Botoșani sau Vaslui, preferă să își lase mașina într-o parcare și de acolo să
se aventureze pe alte căi prin oraș! Această stare de lucruri nu va încuraja în
nici un fel turismul local.
Dar nu vizitatorii ar trebui să
ridice problema traficului, ci noi, cei ce ne confruntăm zilnic cu această
stare anormală, cu care să pare că ne-am obișnuit. Totuși, trebui să luăm
atitudine! Este vorba de aerul pe care îl respirăm (și la capitolul poluare,
Iașiul este pe nedoritul loc doi în țară), de timpul pe care îl pierdem, de
starea de disconfort pe care o avem pe străzile și trotuarele orașului!
Ceea ce voi spune în rândurile de
mai jos veți afla de la orice geograf, urbanist sau arhitect din oraș. Sunt
probleme cu care s-au confruntat acum 20-30-40 de ani și orașele din alte zări,
dar acolo s-au găsit soluții, s-au aplicat gradual și orașele respective și-au
găsit un nou drum, mai potrivit cu vremurile în care trăim. Nu trebuie decât
puțină viziune și consecvență în aplicarea unui plan bine structurat, care să
scoată orașul din impas.
CAUZELE acestei situații sunt
multiple:
1. creșterea nivelului de trai
Chiar dacă unii nu recunosc acest
lucru, orașul a cunoscut din 2012 o dezvoltare vizibilă. Și nu ne referim numai
la numărul de mall-uri sau de clădiri de birouri, ci și la nivelul de
prosperitate al locuitorilor Iașiului. Iar asta se simte pe străzile orașului
prin creșterea numărului de mașini. Mai nou, ieșeanul a descoperit că nu numai
capul familiei poate ieși în oraș cu mașina, ci și soața, ba chiar și copilul
major, poate student fiind. Toate bune, nu e nimic rău în asta, însă străzile
orașului sunt aceleași. Iașii sunt un oraș care în centru a păstrat structura
de străzi de origine medievală, majoritatea înguste și cu trasee ce nu respectă
întotdeauna logica circulației moderne. Regimul comunist le-a mai lărgit, iar
pe unele le-a transformat în bulevarde (să ne gândim cum arăta fosta stradă
Dimitrov – azi B-dul Independenței – nu cu multă vreme în urmă, înainte de anii
80?). În aceeași perioadă, regimul a ridicat cartiere noi, muncitorești,
gândite după modele diferite, unele tip grădină (Podu Roș, Cantemir, Tătărași),
cu alei mici, dar cu întinse spații verzi, altele de tip liniar, plasate de-a
lungul noilor bulevarde, cu mai puțin spațiu verde, dar cu străzi de legătură
mai largi și mai multe locuri de parcare. În primele nici nu era nevoie de
străzi, pentru că locuitorii, proaspăt veniți de la țară, nici nu visau la o
mașină personală, în celelalte deja se simțea bruma de dezvoltare de după 1968,
când România a produs primul automobil local. În ultimii 10 ani numărul de
mașini din Iași a explodat, astfel că este evident că străzile actuale nu mai
fac față. Dar a face străzi noi, a le extinde pe cele actuale, reprezintă o
greșeală! Una pe care au făcut-o și alte orașe din Vest! Și asta pentru că s-a
constatat că oricâte noi străzi am inaugura, mașinile le vor „cuceri” și pe
acelea și vor „cere” altele și altele, fără a rezolva problema. Cu cât adaugi
infrastructură urbană, cu atât adaugi noi autovehicule în trafic, o regulă
cunoscută specialiștilor. A nu se înțelege că nu avem nevoie de infrastructură
modernă! Dimpotrivă, Iașiul trebuie legat urgent printr-o autostradă de centrul
și vestul țării, de capitală, are nevoie de o centură ocolitoare completă sau
de pasaje în punctele nevralgice.
2. dezvoltarea orașului pe
orizontală
În perioada comunistă, orașul a
crescut mai mult pe verticală. Cartiere întregi, cu blocuri cu 4-10 etaje, au
acoperit dealurile orașului, concentrând populația, în unele zone aceasta
atingând chiar o densitate de locuire foarte mare (vezi cartierul Alexandru cel
Bun). După 1989, situația a cunoscut o evoluție inversă, cu dezvoltare pe
orizontală, în zonele mărginașe, dar mai ales în comunele vecine. În Valea
Lupului, Miroslava, Ciurea, Bârnova, Tomești, Holboca și chiar Aroneanu, au
apărut cartiere noi pe foste trenuri agricole, fără însă ca acestea să urmeze
un model coerent de dezvoltare. Infrastructura deficitară își spune și azi
cuvântul în aceste zone, cu străzi foarte înguste și adesea dispuse fără o
ordine anume. Vorbim deja de zeci de mii de oameni, comuna Miroslava fiind din
punct de vedere al populației cea mai numeroasă. Oamenii care s-au mutat aici
vor însă să beneficieze în continuare de facilitățile orașului. În oraș
lucrează, la școlile de aici își dau copii, aici își fac cumpărăturile și
petrec o parte a timpului liber, și aceasta în condițiile în care căile de
legătură cu orașul au rămas practic neschimbate (ba în multe cazuri nici măcar
modernizate)!
În subsidiar, importantă a fost
și crearea de noi nuclee urbane, care polarizează traficul în alte locuri decât
cele de dinainte de 1989. Înainte, tramvaiele mergeau încărcate până la refuz
spre zonele industriale din oraș, astăzi oamenii se îndreaptă cu propriile
mașini spre malluri și supermarketuri, nu întotdeauna ridicate de către
investitori în cele mai potrivite locuri. Iar Primăria continuă să accepte
astfel de proiecte în zone tot mai apropiate de centru. Credeți că apariția
unui magazin Dedeman pe locul fostei fabrici Țesătura este menită să „aerisească”
traficul din zona Podu Roș-Socola? Astfel de proiecte trebuiau aprobate doar
pentru periferia orașului sau pentru zona de contact a acesteia cu suburbiile.
3. transportul în comun deficitar
Am sugerat puțin mai sus că
modelul de transport în comun, dezvoltat în perioada comunistă, este depășit. Scheletul
liniilor de transport în comun nu mai corespunde liniilor de dezvoltare ale
orașului și suburbiilor. Pentru că aminteam supermarketurile, acestea au fost
aprobate fără a se ține cont de structura liniilor de transport public, adesea
centrele comerciale aflându-se la distanțe apreciabile de cele mai apropiate
stații. În plus, mijloacele de transport sunt ori prea uzate și nu prezintă încredere
călătorilor, ori nu vin la timp, deoarece se defectează sau sunt... blocate în
trafic. Numeroase suburbii nu au nici o legătură decentă cu orașul, ceea ce
este inacceptabil.
4. managementul deficitar al
traficului
În ultimii ani a devenit evident
că autoritățile nu fac față presiunii în creștere de pe străzi. Măsurile luate
nu au rezolvat decât punctual unele probleme, iar viziunea privind managementul
traficului a fost limitată, ca să nu spun depășită. Edilii au insistat să pună
accent pe semaforizare și nu pe amenajarea de sensuri giratorii și sensuri
unice. Anul trecut am aflat în parte care au fost motivele acestei decizii,
care din păcate țin de corupția ce caracterizează o parte din administrația
locală.
Din cele de mai sus cititorul a
dedus și care sunt SOLUȚIILE pentru a ieși din acest impas. Voi păstra aceeași
ordine a discuției, cu toate că, pentru rezolvarea problemelor de trafic,
ordinea ar trebui să fie inversă:
1. nivel de trai
Creșterea nivelului de trai a
adus cu sine noi cerințe din partea locuitorilor. Este adevărat că există o
presiune publică pentru străzi sau parcări noi, însă va trebui să înțelegem că
orașul prezentului și al viitorului nu mai este unul dependent de mașina
personală. Aceasta poate fi folosită pentru deplasările din afara orașului,
deși și la acest capitol infrastructura modernă aeriană și de căi ferate ar
putea oferi o alternativă. Un nivel de trai superior ar trebui să aducă cu sine
și un nivel mai mare de implicare civică, o creștere a pretențiilor cetățenilor
față de autoritățile locale, dar și asumarea unor responsabilități. Vrem
infrastructură și servicii de calitate, dar pentru asta ar trebui să ne
implicăm mai mult și noi, cei ce locuim aici și împărțim aceleași străzi,
școli, spitale etc. Ceea ce se vede astăzi pe străzi demonstrează că mai avem
mult drum de parcurs la acest capitol. Mentalitățile se schimbă adesea cel mai
greu.
2. dezvoltarea orașului
Răspunsul pentru o dezvoltare
eficientă, modernă și cu perspectivă a Iașiului este, acum, unul singur: un PUG
nou, adecvat, previzibil și care să privească spre următorii zeci de ani. Planul Urbanistic General (PUG) este documentul care stabilește regulile în urbanism la nivel local,
astfel că, fără acest act, nu putem concepe viitorul orașului. Cei în măsură să
decidă acest lucru trebuie să treacă peste diferențe, peste propriile interese,
să accepte și alte puncte de vedere și să aducă la masa discuțiilor specialiști
adevărați.
3. transportul în comun
În acest domeniu trebuie acționat
de urgență. Deunăzi, până și un taximetrist, exasperat de traficul sufocat,
mi-a spus că transportul public este soluția!!!
Primăria a făcut un prim
important pas, prin începerea aducerii în oraș a unor mijloace de transport
moderne. Dacă trebuie achiziționate printr-un credit sau prin fonduri europene,
aceasta e altă discuție. Problema este că degeaba cumpărăm autobuze noi, daca
ele vor sta blocate în trafic! Este evident că aici putem aduce îmbunătățiri
semnificative, prin măsuri care se pot aplica pe termen scurt și mediu:
- extinderea procesului de
achiziție de mijloace noi de transport;
- crearea de benzi dedicate
autobuzelor pe marile bulevarde și interzicerea accesului pe linia de tramvai
în intersecții (cu supravegherea strictă a respectării acestor măsuri);
- introducerea unui sistem de
monitorizare GPS a timpilor de trafic și afișarea în fiecare stație a acestora
pentru informarea călătorilor;
- regândirea orarului școlilor și liceelor căutate din oraș. Unele au orar diferit, multe altele încă încep cursurile la ora 8, ceea ce aglomerează și mai mult transportul în comun și traficul. După posibilități, ar trebui introduse curse speciale pentru anumite școli;
- regândirea orarului școlilor și liceelor căutate din oraș. Unele au orar diferit, multe altele încă încep cursurile la ora 8, ceea ce aglomerează și mai mult transportul în comun și traficul. După posibilități, ar trebui introduse curse speciale pentru anumite școli;
- cea mai importată măsură, după
părea mea, ar fi regândirea sistemului de linii și extinderea obligatorie a
acestora către toate comunele suburbane. Știu că unele comune nu doresc să
contribuie la subvenționarea transportului în comun, dar trebuie apelat la
calea dialogului, implicați toți factorii de decizie și decis în consecință.
Spre exemplu, nu este normal ca o comună (practic un mic oraș) ca Miroslava, cu
peste 10.000 de locuitori, să nu aibă cel puțin o linie de transport modern de
legătură cu orașul! În oraș, pot fi amenajate terminale noi, unde să conveargă
mai multe linii (Tg. Cucu, Podu Roș, Piața Eminescu), pentru că nu este
obligatoriu ca o linie să traverseze orașul de la un capăt la altul.
Dimpotrivă, pot fi gândite trasee mai scurte și mai previzibile ca timp de
parcurs. Pentru înțelegerea viabilității acestor măsuri este nevoie de
transparență în comunicarea publică.
Transportul în comun trebuie să devină unul cu adevărat modern. Numai prin atragerea publicului călător vom putea descongestiona străzile. Dimineața, ca un exemplu, un autobuz cu elevi și navetiști dinspre Bârnova va scoate de pe străzi câteva zeci de autoturisme! Pentru ca toate acestea să devină realitate, Zona Metropolitană Iași trebuie sa fie funcțională, nu doar pe hârtie, ca pină acum! Consiliul Local Iasi, Primăria trebuie sa colaboreze cu consiliile locale din comunele invecinate, cu Consiliul Județean, trebuie sa treacă peste partizanatele politice, altfel ne afundăm in mocirlă tot mai mult. Deja nu mai e de glumă, e vorba și de dezvoltarea economică a zonei.
Transportul în comun trebuie să devină unul cu adevărat modern. Numai prin atragerea publicului călător vom putea descongestiona străzile. Dimineața, ca un exemplu, un autobuz cu elevi și navetiști dinspre Bârnova va scoate de pe străzi câteva zeci de autoturisme! Pentru ca toate acestea să devină realitate, Zona Metropolitană Iași trebuie sa fie funcțională, nu doar pe hârtie, ca pină acum! Consiliul Local Iasi, Primăria trebuie sa colaboreze cu consiliile locale din comunele invecinate, cu Consiliul Județean, trebuie sa treacă peste partizanatele politice, altfel ne afundăm in mocirlă tot mai mult. Deja nu mai e de glumă, e vorba și de dezvoltarea economică a zonei.
4. management trafic
După părerea mea, la acest
capitol situația este scăpată de sub control. Soluțiile sunt la îndemână, dar
necesită voință, implicare și timp:
- reglementarea strictă a parcării
în oraș. Pare să nu aibă legătură cu aglomerația din trafic, dar de fapt are.
Urgența nu este în cartiere, unde se poate continua amenajarea treptată de noi
locuri de parcare, ci în centru și pe marile bulevarde. În primul rând, oamenii
trebuie să înțeleagă că în orice oraș mai mare din lume centrul reprezintă o
zonă puțin accesibilă mașinilor. Parcarea în centru este peste tot limitată și
scumpă, tocmai datorită spațiului disponibil redus. Autoritățile mai pot
amenaja câteva parcări subterane sau supraterane (am oferit pe blog sugestii:
în zona Romtelecom sau lateral de Teatrul Național și în spatele Primăriei),
dar oricâte am construi tot nu vor fi vreodată suficiente. Centrul ar trebui să
fie prima zonă din oraș în care parcarea să fie taxată, indiferent că e pe
marginea străzilor sau în parcările amenajate. Dar, și aici subliniez, de
parcări trebuie să se ocupe o direcție separată a municipalității și nu o
firmă agreată! Parcarea este un serviciu public și trebuie să rămână așa,
pentru că privatizarea sa va duce cu siguranță la abuzuri și nemulțumiri (doar
suntem în România)!
O altă mare problemă ține de
opririle neregulamentare, pe străzile cu oprirea interzisă sau în apropierea
intersecțiilor. Adesea, o singură mașină, lăsată minute în șir pe avarii, blochează
o bandă întreagă a unui mare bulevard. Aici Poliția trebuie să își facă
datoria, dacă nu cea națională, măcar cea locală. Un număr de echipaje,
instruite adecvat, trebuie să se ocupe zonal de amendarea contravenienților,
altfel nu vom institui niciodată disciplina în trafic.
Semaforizarea este metoda
preferată la Iași pentru reglementarea traficului în intersecții. Cred că
această metodă și-a arătat deja limitele. Înțeleg că Primăria este legată de
mâini la acest capitol, datorită păgubosului proiect cu fonduri europene, ce a
presupus instalarea a sute de corpuri de semafor peste tot prin oraș, și
datorită contractului cu UTI, însă nu cred că nu există soluții pentru a amenda
acest contract. Trebuie introdus sensul giratoriu pentru o serie de intersecții
din oraș, în timp ce pentru altele semaforizarea ar trebui regândită.
Intersecții gândite anapoda, precum Cantemir – N. Iorga, ne fac de râsul lumii.
În paralel, pentru zonele problematice, precum Podu Roș sau Poitiers – Bucium,
pot fi gândite alte soluții, ce presupun noi căi de legătură sau pasaje, cu aplicare însă pe termen lung.
Personal, aș organiza și o
comisie cetățenească pentru trafic, în componenţa căreia să intre mai mulţi
reprezentanţi ai părților direct implicate, câte unul din partea Poliției,
Primăriei, companiei de transport în comun, taximetriștilor, șoferilor (doi, un
bărbat și o femeie), care să meargă pe teren, să propună măsuri concrete și
care să aibă astfel suport public pentru implementare.
Sunt convins că mai sunt și alte
soluții. Tocmai de aceea o consultare publică, cu reprezentanți ai
principalelor instituții implicate, cu participarea cetățenilor, cu consultarea
obligatorie a specialiștilor, va oferi și alte răspunsuri pentru aceste
probleme.
Dar dacă nu trecem la treabă
hotărât și apăsat starea gravă din trafic se va accentua și noi toți vom avea
de suferit. Primarul proaspăt ales are ocazia unică de a trece acum la fapte,
la început de mandat, când nu este presat de obligații electorale.
Opriți haosul din trafic!
Later add: fara nici o legatura directa cu textul meu, iata ceva similar (aplicat) pentru Bucuresti.
Multumesc Roxana Petraru pentru fotografie!
Wednesday, September 21, 2016
Parcul Voievozilor
Aflu din presa de initiativa Primariei de a ridica o statuie regelui Ferdinand, cu ocazia aniversarii in curind a 100 de ani de la Marea Unire. Gestul este salutar si ofera ocazia catorva consideratii cu privire la zona unde va fi amplasata statuia . Primaria doreste sa instaleze acest monument in Parcul Tineretului (sau al Voievozilor), pe care, cu aceasta ocazie, l-ar redenumi Parcul Ferdinand. In ceea ce ma priveste, as prefera ca denumirea parcului sa ramina cea consacrata, adica Parcul Voievozilor, iar ridicarea aici a statuii cu pricina nu ar incurca cu nimic, de vreme ce Ferdinand tot un fel de voievod a fost, doar ca la 1900 ii spuneam rege! Dar nu acesta este motivul interventiei mele. Daca parcul a intrat in atentia autoritatilor si se va lansa un concurs de idei pentru reamenajarea sa, cred ca putem folosi acest prilej pentru a fi curajosi si a aborda altfel aceasta zona. In primul rind, exista capacitatea (sper si dorinta) de a extinde acest parc si a-i da o alta dimensiune:
- spatiul din fata Casei Studentilor, actualmente parcare si loc de baut cafele pentru taximetristi, ar trebui transformat in pietonal si legat de parc. Daca unii vor regreta parcarea exista oricind posibilitatea de a face acolo (sub actuala parcare) una subterana!
- putin mai sus de parc se afla Palatul Copiilor, si acesta inconjurat de un spatiu verde cu potential, dar ingradit in partea din spate, unde se afla de asemenea o parcare. Ar trebui eliminata parcarea (iata deci ca o parcare subterana in fata Casei Studentilor pare a reprezenta o alternativa viabila), eliminat gardul inconjurator si integrat acest spatiu in Parcul mare al Voievozilor. In final, Parcul ar include Casele Studentilor si Copiilor, grupul statuar al Voievozilor (si poate al Regelui), devenind atit un loc al tinerilor, cit si unul de reflectie si privire spre trecut.
- pe partea cealalta fata de parc avem spatiul verde din partea de sus a Esplanadei Elisabeta, loc uitat azi de autoritati. Reamenajarea acestui parc s-ar putea face acum, pentru ca cele doua sa fie privite in oglinda, ca o axa verde la baza Copoului.
In aceste conditii, suprafata Parcului Voievozilor va creste de la 6600 mp la 15000 mp, intr-un oras care in realitate duce lipsa de parcuri. Un gest simbolic initiat de autoritati poate da o alta perspectiva unui important loc din oras. Trebuie doar viziune si putin curaj!
- spatiul din fata Casei Studentilor, actualmente parcare si loc de baut cafele pentru taximetristi, ar trebui transformat in pietonal si legat de parc. Daca unii vor regreta parcarea exista oricind posibilitatea de a face acolo (sub actuala parcare) una subterana!
- putin mai sus de parc se afla Palatul Copiilor, si acesta inconjurat de un spatiu verde cu potential, dar ingradit in partea din spate, unde se afla de asemenea o parcare. Ar trebui eliminata parcarea (iata deci ca o parcare subterana in fata Casei Studentilor pare a reprezenta o alternativa viabila), eliminat gardul inconjurator si integrat acest spatiu in Parcul mare al Voievozilor. In final, Parcul ar include Casele Studentilor si Copiilor, grupul statuar al Voievozilor (si poate al Regelui), devenind atit un loc al tinerilor, cit si unul de reflectie si privire spre trecut.
- pe partea cealalta fata de parc avem spatiul verde din partea de sus a Esplanadei Elisabeta, loc uitat azi de autoritati. Reamenajarea acestui parc s-ar putea face acum, pentru ca cele doua sa fie privite in oglinda, ca o axa verde la baza Copoului.
In aceste conditii, suprafata Parcului Voievozilor va creste de la 6600 mp la 15000 mp, intr-un oras care in realitate duce lipsa de parcuri. Un gest simbolic initiat de autoritati poate da o alta perspectiva unui important loc din oras. Trebuie doar viziune si putin curaj!
Saturday, May 28, 2016
Stare de urgenta
Imi permit sa preiau un text semnat de Andrei Ciuhodaru, care cred ca suprinde foarte bine situatia din oras, rod al administratiei deficitare din ultimii 20 de ani!
Ziarul de Iasi
Fără industrie, fără cultură
relevantă, oraşul nostru este în pericol, asta şi din cauza mai ales a
establismentului politic care nu vrea să se reformeze. Promisiunile
electorale nu au foarte mult fond. Vin cu aceiaşi oameni, cu acelaşi
idei vechi şi mestecate din patru în patru ani, reţete care nu au adus
nu vor aduce progres. Toate demersurile politice de până acum au eşuat.
Nu se întâmplă lucrurile aşa cum am vrea şi cum ştim că ar trebui. În
politica locală înjuriile, atacul personal, diletantismul, traseismul şi
discuţiile sterile ţin loc de discuţii reale despre proiecte şi despre
viziune, despre ce vrem să facem cu oraşul ăsta. Acestea fac pe
cetăţeanul onest al acestui oraş să nu se mai descurce, să-i fie teamă,
să nu mai aibă predictibilitatea vieţii sale, să fie descurajat şi
împins să emigreze.
Astfel se prefigurează condamnarea la încă cel puţin patru ani de STAGNARE. Ar trebui decretat: Iaşi - Stare de urgenţă - iată 7 motive:
Continuarea aici
Ziarul de Iasi
După peste un sfert de secol de la
eliberarea de sub comunism, Iaşul, altădată capitală, altădată al doilea
oraş al României, a ajuns într-o situaţia umilitoare de a fi capitala
celei mai sărace zone a UE, şi fără a avea perspective reale de a reuşi
să mai prindă din urmă măcar alte oraşe din România.
Astfel se prefigurează condamnarea la încă cel puţin patru ani de STAGNARE. Ar trebui decretat: Iaşi - Stare de urgenţă - iată 7 motive:
Continuarea aici
Bahlui versus...
Comparativ cu ceea ce vedem in imaginile de mai jos nu putem spune decit ca Bahluiul nostru arata ca un canal de irigatii!!!
https://www.youtube.com/watch?v=AEPIBFdWLqo
https://www.youtube.com/watch?v=AEPIBFdWLqo
Friday, April 22, 2016
Salvati ruinele curtii domnesti!
Am primit, ca toti iesenii, cu mare bucurie vestea redeschiderii Palatului Culturii. Au trecut opt ani lungi, ce pareau fara sfarsit si parca in ton cu lungii ani ai constructiei palatului, dar iata ca se apropie in sfarsit clipa in care vom putea pasi din nou pe portile celei mai reprezentative constructii din Iasi, un adevarat simbol al orasului. In aceste zile se desfasoara o ampla campanie de P.R. - destul de bine gandita la nivel de conceptie si punere in aplicare -, menita parca sa mai aline din nemultumirea iesenilor in privinta lipsei investitiilor publice majore in regiune. Dar campania are si rolul de a readuce Palatul in atentia publicului, din Iasi, din Moldova si din tara, public care are astfel ocazia de a se intoarce spre cultura prin vizitarea celor patru muzee gazduite aici. Asteptam cu interes sa vizitam expozitiile temporare, dar mai ales permanente, pentru ca este nevoie de un nou mod de expunere si valorizare a pieselor din colectiile Complexului Muzeal National Moldova. Speram ca vom vedea expozitii moderne si interactive, in ton cu cele mai noi cerinte in domeniu.
Folosesc prilejul acestui text pentru a face un apel la aducere aminte. Cind s-au pus bazele complexului Palas au fost readuse in atentie ruinele curtii domnesti de linga Palat. Investitorul isi asuma amenajarea aici a unui parc si muzeu arheologic care sa puna uitatele ruine ale curtii in valoare. Acum patru ani reactionam la abandonarea acestui proiect si plasarea ruinelor in seama Primariei, banuind ca nu se va intampla nimic. Daca tot vom avea la inaugurare vizite ale primului ministru si ministrului culturii si daca tot nu suntem in stare sa facem nimic pe plan local, haideti sa facem apel la centru, daca noi nu suntem in stare. Sa aratam starea acestor ziduri si sa solicitam fonduri de la minister, pentru ca este o rusine sa avem in coasta Palatului ruine de o asemenea importanta si sa le lasam aruncate sub o prelata ce devine pe an ce trece tot mai murdara! Totusi, avem aici printre cele mai vechi ziduri din oras, marturie ale vremurilor cind Iasii se infatisau calatorilor ca o mica cetate, pentru ca asta era curtea pe vremea lui Stefan cel Mare! Nu cred ca trebuie miliarde pentru o amenajare care sa conserve aceste ziduri, sa permita accesul vizitatorilor, cu cateva placi informative etc. Un muzeu arheologic al curtii domnesti ar completa fericit atit ansamblul muzeal din Palat, cit si complexul comercial Palas, reprezentind un motiv in plus pentru publicul larg sa vina la Iasi. Reinnoiesc deci apelul pentru salvarea ruinelor curtii domnesti, cu speranta ca va fi si auzit.
Folosesc prilejul acestui text pentru a face un apel la aducere aminte. Cind s-au pus bazele complexului Palas au fost readuse in atentie ruinele curtii domnesti de linga Palat. Investitorul isi asuma amenajarea aici a unui parc si muzeu arheologic care sa puna uitatele ruine ale curtii in valoare. Acum patru ani reactionam la abandonarea acestui proiect si plasarea ruinelor in seama Primariei, banuind ca nu se va intampla nimic. Daca tot vom avea la inaugurare vizite ale primului ministru si ministrului culturii si daca tot nu suntem in stare sa facem nimic pe plan local, haideti sa facem apel la centru, daca noi nu suntem in stare. Sa aratam starea acestor ziduri si sa solicitam fonduri de la minister, pentru ca este o rusine sa avem in coasta Palatului ruine de o asemenea importanta si sa le lasam aruncate sub o prelata ce devine pe an ce trece tot mai murdara! Totusi, avem aici printre cele mai vechi ziduri din oras, marturie ale vremurilor cind Iasii se infatisau calatorilor ca o mica cetate, pentru ca asta era curtea pe vremea lui Stefan cel Mare! Nu cred ca trebuie miliarde pentru o amenajare care sa conserve aceste ziduri, sa permita accesul vizitatorilor, cu cateva placi informative etc. Un muzeu arheologic al curtii domnesti ar completa fericit atit ansamblul muzeal din Palat, cit si complexul comercial Palas, reprezentind un motiv in plus pentru publicul larg sa vina la Iasi. Reinnoiesc deci apelul pentru salvarea ruinelor curtii domnesti, cu speranta ca va fi si auzit.
Wednesday, April 13, 2016
Autogari
De ani de zile se discuta in Iasi de problema autogarii. De cind primarul Simirad a desfiintat autogara comunista, pentru a permite ridicarea unui magazin Billa, orasul practic nu mai are o autogara centrala. Locul in care s-a aflat cea veche era potrivit, deoarece autogara era aproape de gara si era deservita de mijloace de transport in comun, insa avea dezavantajul situarii intre blocuri de locuinte, unde crea un disconfort sonor locatarilor si polua zona. S-au luat in discutie mai multe propuneri pentru un nou amplasament al unei noi autogari (in Tudor Vladimirescu - propunere nefericita), s-a vorbit de fonduri europene, nu s-a facut nimic. Iata ca la Oradea se poate! Acolo s-a mers pe un sistem pe care s-a mers neoficial si in ultimii ani la Iasi, mai precis pe un sistem de autogari, care sa deserveasca zonele de acces/iesire in/din Iasi. Daca nu suntem in stare sa facem o singura autogara in Iasi sau daca nu gasim bani pentru asa ceva, atunci solutia celor de la Oradea este buna. Astazi, cei ce folosesc mijloacele auto mari de transport (autocare, microbuze), pentru trasee locale sau regionale, stau in conditii cu totul improprii. Autogarile particulare nu sunt modernizate, cativa pasi -modesti- in aceasta directie fiind vizibili la Codreanu, nu si la Iasi-Vest, care este o rusine. Cit priveste "autogara" ce deserveste cursele spre sudul si estul judetului (zona Piata Nicolina), aceasta este in... aer liber! Daca am merge pe solutia adoptata de cei de la Oradea, cu fonduri reduse s-ar putea ridica constructii usoare, modulare, de dimensiuni medii, care sa ofere un minim confort calatorilor, in asteptarea unor vremuri mai bune, cind orasul se va putea bucura de o autogara adecvata. Conditia o reprezinta buna gospodarire si atenta gestionare a fondurilor.
Wednesday, April 6, 2016
Studiu de caz Valencia
Ocaziile stiintifice imi permit periodic sa vizitez alte tari, alte meleaguri si alte orase. Participarea la recenta conferinta de istorie sociala mi-a oferit posibilitatea sa ajung in Spania, in al treilea oras ca marime al acestei frumoase tari, Valencia. Voi folosi acest prilej pentru a face o trecere in revista a ceea ce m-a impresionat in orasul spaniol din punct de vedere al lucrarilor publice, pentru ca la acest capitol inca suntem mult in urma. Cu totii ne plingem de delasarea autoritatilor, de munca de mintuiala pe care o vedem in jur (”munca in zadar”), de irosirea banului public si de lipsa de atentie pentru detalii. Cel mai bine ilustrez cazul spaniol cu fotografii, punctind aspectele pe care de altfel le-am reclamat periodic si pe acest blog. Sunt constient ca nu vom ajunge la nivelul Valenciei prea curind. Totusi, acolo vorbim de un oras de peste 2000 de ani, intr-o tara cu traditie urbana solida, datind dinaintea romanilor, cu o economie relativ infloritoare, cu un turism avansat. Dar, ceea ce repet de vreo zece ani, nimeni si nimic nu ne impiedica sa invatam din experienta altora. Nu e nevoie sa fim neaparat originali (noi tinem neaparat, dar rezultatul este ca perseveram in prostie), aici putem imprumuta solutiile altora, nu vom fi dati in judecata! Cum ne apropiem de alegeri, poate noul edil sef care se va instala la
Palatul Roznovanu va veni cu o noua abordare asupra mersului cetatii. Indiferent cine va fi, el si echipa sa merita sa faca un tur prin vecini, daca nu la Valencia, macar la Debretin sau Budapesta, avem ce invata.
In ceea ce priveste bulevardele si intersectiile, acestea sunt bine organizate, benzile sunt in mod clar trasate si o serie de stilpi impiedica oprirea soferilor indisciplinati. Traficul este bine reglementat, chiar mai aerisit decit in Iasi, asta si datorita existentei unor sosele de centura:
Peste tot impresioneaza buna organizare si respectul acordat spatiului verde. Fotografiile urmatoare sunt ilustrative:
Pe meleagurile spaniole inca se foloseste cronometrul la trecerea de pietoni, o solutie care trebuia pastrata macar in o parte din intersectiile iesene:
Aprovizionarea magazinelor din oras este strict reglementata si se face doar dimineata, intre orele 7 si 11, cu masini de tonaj mic. Nu am vazut tir-uri in oras:
Pavajele trotuarelor sunt lucrate cu simt de raspundere si materiale de calitate:
O problema dureroasa la noi, parcarea, este aici foarte clar reglementata. Totusi, pe linga faptul ca aceasta este peste tot cu plata (sau abonament), autoritatile au depus eforturi pentru a amenaja oriunde a fost posibil locuri de parcare. In prima dintre fotografiile urmatoare suntem... chiar in fata Primariei orasului! Pe strazile laterale, aproape toate cu sens unic, s-au amenajat parcari si pe o parte si pe alta a strazii. In Iasi sunt multe astfel de strazi care ar permite parcarea, de ce nu se poate? Plantam semne de oprire interzisa chiar si acolo unde nu trebuie. Doar un exemplu: strada Aurora, ce margineste la nord Parcul Copou, are astfel de semne! Unde sa opreasca ieseanul dornic sa viziteze parcul? Nu e o strada atit de aglomerata si permite parcarea temporara a vizitatorilor!
Alt punct dureros de pe agenda publica ieseana tine de modul in care se fac interventiile la retelele de utilitati (santiere deschise perpetue, amatorism, praf, mizerie...). Iata aici un exemplu de interventie in centrul Valenciei: santierul este ingradit, strada este ”taiata la milimetru”, iar mizeria era strinsa imediat si dusa la o masina care asteapta in apropiere. In trei zile nu se mai cunostea ca acolo fusese o interventie!
Igienizarea arborilor stradali se face si la Valencia. Insa nu ca la Iasi (vezi aici)! Acesti arbori pastreaza ramuri si frunze ce permit regenerarea!
Hala Colon, un alt model de regenerare, de data aceasta a unui spatiu fost comercial, transformat in centru de cartier, cu restaurante si terase, placut loc de adunare si recreere:
Iar parcari, pe ambele laturi ale strazilor, cu pastrarea arborilor stradali:
Mici stalpi metalici (rezistenti si de calitate) sunt "plantati" pe marginea strazilor pe care nu se permite parcarea! O solutie la indemina, cunoscuta si la noi, dar prost sau deloc aplicata:
Linie de tramvai dedicata, ce permite rularea cu viteza si neincomodata de alte mijloace de transport:
In ceea ce priveste bulevardele si intersectiile, acestea sunt bine organizate, benzile sunt in mod clar trasate si o serie de stilpi impiedica oprirea soferilor indisciplinati. Traficul este bine reglementat, chiar mai aerisit decit in Iasi, asta si datorita existentei unor sosele de centura:
Peste tot impresioneaza buna organizare si respectul acordat spatiului verde. Fotografiile urmatoare sunt ilustrative:
Pe meleagurile spaniole inca se foloseste cronometrul la trecerea de pietoni, o solutie care trebuia pastrata macar in o parte din intersectiile iesene:
Aprovizionarea magazinelor din oras este strict reglementata si se face doar dimineata, intre orele 7 si 11, cu masini de tonaj mic. Nu am vazut tir-uri in oras:
Pavajele trotuarelor sunt lucrate cu simt de raspundere si materiale de calitate:
O problema dureroasa la noi, parcarea, este aici foarte clar reglementata. Totusi, pe linga faptul ca aceasta este peste tot cu plata (sau abonament), autoritatile au depus eforturi pentru a amenaja oriunde a fost posibil locuri de parcare. In prima dintre fotografiile urmatoare suntem... chiar in fata Primariei orasului! Pe strazile laterale, aproape toate cu sens unic, s-au amenajat parcari si pe o parte si pe alta a strazii. In Iasi sunt multe astfel de strazi care ar permite parcarea, de ce nu se poate? Plantam semne de oprire interzisa chiar si acolo unde nu trebuie. Doar un exemplu: strada Aurora, ce margineste la nord Parcul Copou, are astfel de semne! Unde sa opreasca ieseanul dornic sa viziteze parcul? Nu e o strada atit de aglomerata si permite parcarea temporara a vizitatorilor!
Alt punct dureros de pe agenda publica ieseana tine de modul in care se fac interventiile la retelele de utilitati (santiere deschise perpetue, amatorism, praf, mizerie...). Iata aici un exemplu de interventie in centrul Valenciei: santierul este ingradit, strada este ”taiata la milimetru”, iar mizeria era strinsa imediat si dusa la o masina care asteapta in apropiere. In trei zile nu se mai cunostea ca acolo fusese o interventie!
Igienizarea arborilor stradali se face si la Valencia. Insa nu ca la Iasi (vezi aici)! Acesti arbori pastreaza ramuri si frunze ce permit regenerarea!
Hala Colon, un alt model de regenerare, de data aceasta a unui spatiu fost comercial, transformat in centru de cartier, cu restaurante si terase, placut loc de adunare si recreere:
Iar parcari, pe ambele laturi ale strazilor, cu pastrarea arborilor stradali:
Mici stalpi metalici (rezistenti si de calitate) sunt "plantati" pe marginea strazilor pe care nu se permite parcarea! O solutie la indemina, cunoscuta si la noi, dar prost sau deloc aplicata:
Linie de tramvai dedicata, ce permite rularea cu viteza si neincomodata de alte mijloace de transport: